DRAG A dragi e adj. s. m. shi f. s. n. I. Adj. 1. Care este iubit scump nepretzuit pentru cineva care cineva il iubeshte il pretzuieshte. ◊ Loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se indragosti (de cineva). ◊ Expr. Ai fi cuiva drag sa... = ai placea cuiva mult sa faca ceva a se simtzi atras spre ceva. Cand tzie lumea (sau viatza) mai draga se spune cand se iveshte o intamplare neprevazuta shi neplacuta intrun moment cand erai linishtit fericit. Draga doamne = vorba vine k sa zic asha; chipurile. ♦ (Substantivat fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit cand vorbeshti despre o asemenea persoana. 2. Care exprima iubirea pretzuirea; care este plin de afectziune; placut (ochiului). Cuvinte dragi. ◊ Expr. Cu draga inima = cu multa placere foarte bucuros. II. S. m. shi f. Persoana care iubeshte pe alta de sex opus care se afla in relatzii de dragoste cu aceasta; iubit(a). III. S. n. (Pop.) Iubire dragoste. ◊ Loc. adj. Mai mare dragul = placut frumos. ◊ Loc. adv. Cu (mare mult atata etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros fericit. De drag = din (sau cu) placere. ◊ Loc. prep. De dragul... = pentru... din dragoste sau din prietenie pentru... ◊ Expr. (TZie) mai mare dragul = e o mare placere desfatare (sa...). Din sl. dragŭ.

drag ~a [At: COD. VOR. 190 / Pl: ~agi ~age / E: vsl драгу] 1 a (Inv) Scump. 2 a Nepretzuit pentru cineva care il iubeshte. 3 a (Inv; ie) Ai fi cuiva ~ a... sau sa... Ai placea cuiva mult sa faca ceva. 4 a (Inv; iae) A se simtzi atras spre ceva. 5 a (Pop; ie) Ai cadea ~ (cuiva) A trezi dragostea cuiva. 6 a (Pop; ie) A prinde ~ de (sau pe) cineva A se indragosti (de cineva). 7 a (Pop; ie) A avea (pe cineva) ~ A iubi (pe cineva). 8 a (Reg; ie) A se avea ~agi A se iubi unul pe altul. 9 a (Ie) Cand tzie lumea (sau viatza) mai ~a Se spune cand se iveshte o intamplare neprevazuta shi neplacuta atunci cand totul mergea bine. 10 a (Pop; ie) ~a Doamne Vorba vine. 11 sf (Fam) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite. 12 smf (Fam) Termen folosit cand se vorbeshte despre o persoana iubita. 13 smf (Fam; adesea irn) Termen generic de adresare. 14 a Care exprima iubire pretzuire. 15 a Care este plin de afectziune. 16 a Placut ochiului. 17 a (Ie) Cu ~a inima Din toata inima. 18 a (Iae) Cu multa placere. 19 a (Inv; ie) Cu ~a voie De buna voie. 20 a (Inv; iae) Cu placere. 21 smf Persoana care iubeshte pe cineva Si: iubit (pop) mandru. 22 sn (Pop) Dragoste (1). 23 sn (Ilav) Cu (mare mult atat etc.) ~ Cu iubire. 24 sn (Ial) Cu (multa) placere. 25 sn (Irg; ial) Cu blandetze. 26 sn (Pop; ilav) Cu tot ~ul Cu toata placerea. 27 sn (Irg; ial) Cu tot dinadinsul. 28 sn (Irg; ilav) In ~ul lelii Fara rost. 29 sn (Pfm; ilpp) De ~ul... Pentru. 3031 sn (Ial) Din dragoste sau din prietenie pentru cineva. 32 sn (Pop; ie) (A fi sau ai fi) mai mare ~ul (sa...) (A fi sau a resimtzi) mare placere (sa...). 33 sf (Pop; ics) ~a shi iar ~a Dans popular nedefinit mai de aproape. 34 sf (Pop; iacs) Melodie dupa care se executa dansul „draga shi iar draga” (33). 35 sf (Bot; reg; ic) ~aMarioara Papuculdomnishoarei (Impatiens sultani).

DRAG A dragi e adj. subst. I. Adj. 1. Care este iubit scump nepretzuit pentru cineva care cineva il iubeshte il pretzuieshte. ◊ Loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se indragosti (de cineva). ◊ Expr. Ai fi cuiva drag sa... = ai placea cuiva mult sa faca ceva a se simtzi atras spre ceva. Cand tzie lumea (sau viatza) mai draga se spune cand se iveshte o intamplare neprevazuta shi neplacuta intrun moment cand erai linishtit fericit. Draga doamne = vorba vine k sa zic asha; chipurile. ♦ (Substantivat fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit cand vorbeshti despre o asemenea persoana. 2. Care exprima iubirea pretzuirea; care este plin de afectziune; placut (ochiului). Cuvinte dragi. ◊ Expr. Cu draga inima = cu multa placere foarte bucuros. II. S. m. shi f. Persoana care iubeshte pe alta de sex opus care se afla in relatzii de dragoste cu aceasta; iubit(a). III. S. n. (Pop.) Iubire dragoste. ◊ Loc. adj. Mai mare dragul = placut frumos. ◊ Loc. adv. Cu (mare mult atata etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros fericit. De drag = din (sau cu) placere. ◊ Loc. prep. De dragul... = pentru... din dragoste sau din prietenie pentru... ◊ Expr. (TZie) mai mare dragul = e o mare placere desfatare (sa...). Din sl. dragŭ.

DRAG ³ A dragi e s. m. shi f. Iubit iubita. Asha mi sa parut... dar nu e dragul SHi pashii de pe drum sau departat. CAZIMIR L. U. 56. Patru plopi ascund in umbra casa dragei mele. TOPIRCEANU B. 75. Numai dorul mai colinda Dorul tinar shi pribag: Tainic sentilneshten prag Dor cu dor sa se cuprinda Drag cu drag. COSHBUC P. I 49. Dragul dulceal vietzii mele La oaste sa dus SHi deatuncea soare stele Toate au apus. BOLINTINEANU O. 48. ♦ (La pl. m.) Pereche de indragostitzi. Cine desparte doi dragi Ducai corbii carnean fagi. JARNÍKBIRSEANU D. 281.

DRAG² ~ga (~gi) 1) shi substantival (despre persoane) Care este (foarte) scump; la care cineva tzine (foarte) mult; iubit. ◊ Ai fi cuiva ~ k ochii din cap a iubi pe cineva foarte mult. Ai fi ~ k sarean ochi a nu putea suferi pe cineva. Cand tzie lumea mai ~ga cand tzie mai bine; cand eshti mai fericit. 2) Care produce placere; placut. /<sl. dragu

+drag³ (persoana draga) s. m. (in: ~ cu ~) art. dragul (~ meu/mamei); pl. art. dragii (~ mei/mamei)

DRAG adj. s. 1. adj. iubit indragit scump (fig.) dulce. (Fiintza ~.) 2. s. iubit scump. (~ul meu!) 3. adj. iubit indragit scump. (Lucruri ~.) 4. adj. v. afectuos.

DRAG adj. s. 1. adj. iubit scump (fig.) dulce. (Fiintza ~.) 2. s. iubit scump. (~ meu!) 3. adj. iubit indragit scump. (Lucruri ~.) 4. adj. afectuos dezmierdator dragastos duios iubitor mingiietor tandru (inv.) mingiios (fig.) cald. (Ii shoptea cuvinte ~.)