DRAG A dragi e adj. s. m. shi f. s. n. I. Adj. 1. Care este iubit scump nepretzuit pentru cineva care cineva il iubeshte il pretzuieshte. ◊ Loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se indragosti (de cineva). ◊ Expr. Ai fi cuiva drag sa... = ai placea cuiva mult sa faca ceva a se simtzi atras spre ceva. Cand tzie lumea (sau viatza) mai draga se spune cand se iveshte o intamplare neprevazuta shi neplacuta intrun moment cand erai linishtit fericit. Draga doamne = vorba vine k sa zic asha; chipurile. ♦ (Substantivat fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit cand vorbeshti despre o asemenea persoana. 2. Care exprima iubirea pretzuirea; care este plin de afectziune; placut (ochiului). Cuvinte dragi. ◊ Expr. Cu draga inima = cu multa placere foarte bucuros. II. S. m. shi f. Persoana care iubeshte pe alta de sex opus care se afla in relatzii de dragoste cu aceasta; iubit(a). III. S. n. (Pop.) Iubire dragoste. ◊ Loc. adj. Mai mare dragul = placut frumos. ◊ Loc. adv. Cu (mare mult atata etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros fericit. De drag = din (sau cu) placere. ◊ Loc. prep. De dragul... = pentru... din dragoste sau din prietenie pentru... ◊ Expr. (TZie) mai mare dragul = e o mare placere desfatare (sa...). Din sl. dragŭ.