optziuni
  • info

16 definitzii pentru dumica

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DUMICÁ dumíc vb. I. Tranz. (Pop.) 1. A sfarama a rupe a taia in bucatzele a faramitza un aliment; (in special) a mesteca in gura un aliment. 2. A taia pe cineva in bucatzi; a ciopartzi; p. ext. a distruge a nimici. [Prez. ind. acc. shi: dúmic] Probabil lat. *demicare (< mica „bucatzica faramitura”).

DUMICÁ dumíc vb. I. Tranz. (Pop.) 1. A sfarama a rupe a taia in bucatzele a faramitza un aliment; (in special) a mesteca in gura un aliment. 2. A taia pe cineva in bucatzi; a ciopartzi; p. ext. a distruge a nimici. [Prez. ind. acc. shi: dúmic] Probabil lat. *demicare (< mica „bucatzica faramitura”).

dumica [At: BIBLIA (1688) 693 2/41 / V: (reg) dam~ (reg) damni~ (irg) dem~ (irg) dim~ (reg) dumeca (reg) dumni~ / Pzi: dumic (A shi: dumic) / E: ml *demicare] 1 vt A rupe in bucatzi un aliment. 2 vt A manca mestecand incet Si: a savura. 3 vt (Pan) A faramitza. 4 (Pan) A macina. 5 vr A se faramitza. 6 (Ivp) A omori pe cineva taindul in bucatzi Si: a ciopartzi[1]. 78 vtr (Irg) A (se) rani. 910 vtr (Irg) A (se) zdrobi. 11 vt (Irg) A omori pe campul de lupta Si: a nimici.

  1. Aceasta varianta a verbului nu este consemnata in dictzionar. — Ladislau Strifler

DUMICÁ dumíc vb. I. Tranz. 1. (De obicei cu privire la un aliment) A rupe a taia in bucatzi mici; a farimitza. In acel blid se turna zaran care se dumica mamaliga. RETEGANUL P. I 65. Sau apucat so dumice maruntzel; unul tzinea slanina in mini iar celalalt tot taia cu un cutzit bucatzele dintrinsa. SBIERA P. 270. 2. A taia pe cineva in bucatzi; a ciopirtzi p. ext. a distruge a nimici. Cum amerintza numai cu sabiile pe loc sta shi oshtile neclintite pina ce venea ei la dinsele shi le dumica toate k cum dumici nishte curechi. SBIERA P. 120. ◊ Refl. reciproc. Amindoua taberile erau acuma gata a incepe razboi intre dinsele shi a se dumica una pe alta. BALCESCU O. II 270. Prez. ind. accentuat shi: dúmic. Varianta: (regional) indumicá (ANT. LIT. POP. I 150) vb. I.

A DUMICÁ dumíc tranz. pop. 1) A rupe in bucatzi; a bucatzi; a farama. 2) (alimente) A sfarama in gura cu dintzii; a mesteca. 3) reg. A taia la nimereala in bucatzi; a bucatzi; a ciocarti. 4) reg. A face sa nu mai existe; a distruge; a nimici; a prapadi. /<lat. demicare

dumicà v. 1. a farama in bucatzi; 2. se zice in special de painea sau de mamaliga faramata in lapte. [Vechiurom. demica = lat. *DEMICARE (din MICA farama)].

dumeca v vz dumica

dumnica v vz dumica

INDUMICÁ vb. I v. dumica.

dumíc shi (vechĭ) démic shi dímic á v. tr. (lat. demíco áre d. mica farmatura k fr. émietter a faramitza d. mie mez de pine miette faramatura tot d. lat. mica. D. rom. vine cen. slovac. demikát ung. domika supa de brinza. V. nimica razdumic zdrumic). Vechĭ. Prefac in bucatzĭ sfirtic (o fiintza k cum ash vrea s’o maninc de furie). Azĭ. Bucatzesc (pinea mincarea) k s’o maninc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!dumica (a ~) (pop.) vb. ind. prez. 1 sg. dumic 2 sg. dumici 3 dumik; conj. prez. 1 sg. sa dumic 3 sa dumice

dumicá (a ~) (pop.) vb. ind. prez. 3 dumík/dúmica

dumicá vb. ind. prez. 1 sg. dumíc 3 sg. shi pl. dumík

dumic.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DUMICÁ vb. v. amesteca ciopartzi mesteca sfarteca sfashia.

dumica vb. v. AMESTECA. CIOPIRTZI. MESTECA. SFIRTECA. SFISHIA.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dumicá (c át) vb. A sfarima a farimitza a taia in bucatzele. Mr. dińic dińicari. Lat. *dēmῑcāre de la mῑk „bucatzica” cf. mica (Pushcariu 499; CandreaDens. 1095; REW 2551; Rosetti I 166 care gresheshte propunind lat. demicāre „a lupta”). Rezultatul normal demicāre sau dimicare (atestat in sec. XVII) a fost disimilat. Cf. formatzia paralela din fr. émittier < mie < lat. mica. Dupa Cihac II 94 din slov. ceh. demikát mag. domika „terci”; este insa mai probabil k aceste cuvinte sa provina din rom. (cf. Scriban). Der. dumicat s. m. (farima; imbucatura).

Intrare: dumica
  • pronuntzie: dumic dumic
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumica
  • dumicare
  • dumicat
  • dumicatu‑
  • dumicand
  • dumicandu‑
 singular plural
  • dumik
  • dumicatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dumic
 (sa)
  • dumic
  • dumicam
  • dumicai
  • dumicasem
a II-a (tu)
  • dumici
 (sa)
  • dumici
  • dumicai
  • dumicashi
  • dumicaseshi
a III-a (el, ea)
  • dumik
 (sa)
  • dumice
  • dumica
  • dumica
  • dumicase
plural I (noi)
  • dumicam
 (sa)
  • dumicam
  • dumicam
  • dumicaram
  • dumicaseram
  • dumicasem
a II-a (voi)
  • dumicatzi
 (sa)
  • dumicatzi
  • dumicatzi
  • dumicaratzi
  • dumicaseratzi
  • dumicasetzi
a III-a (ei, ele)
  • dumik
 (sa)
  • dumice
  • dumicau
  • dumicara
  • dumicasera
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indumica
  • ‑ndumica
  • indumicare
  • ‑ndumicare
  • indumicat
  • ‑ndumicat
  • indumicatu‑
  • ‑ndumicatu‑
  • indumicand
  • ‑ndumicand
  • indumicandu‑
  • ‑ndumicandu‑
 singular plural
  • indumik
  • ‑ndumik
  • indumicatzi
  • ‑ndumicatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • indumic
  • ‑ndumic
 (sa)
  • indumic
  • ‑ndumic
  • indumicam
  • ‑ndumicam
  • indumicai
  • ‑ndumicai
  • indumicasem
  • ‑ndumicasem
a II-a (tu)
  • indumici
  • ‑ndumici
 (sa)
  • indumici
  • ‑ndumici
  • indumicai
  • ‑ndumicai
  • indumicashi
  • ‑ndumicashi
  • indumicaseshi
  • ‑ndumicaseshi
a III-a (el, ea)
  • indumik
  • ‑ndumik
 (sa)
  • indumice
  • ‑ndumice
  • indumica
  • ‑ndumica
  • indumica
  • ‑ndumica
  • indumicase
  • ‑ndumicase
plural I (noi)
  • indumicam
  • ‑ndumicam
 (sa)
  • indumicam
  • ‑ndumicam
  • indumicam
  • ‑ndumicam
  • indumicaram
  • ‑ndumicaram
  • indumicaseram
  • ‑ndumicaseram
  • indumicasem
  • ‑ndumicasem
a II-a (voi)
  • indumicatzi
  • ‑ndumicatzi
 (sa)
  • indumicatzi
  • ‑ndumicatzi
  • indumicatzi
  • ‑ndumicatzi
  • indumicaratzi
  • ‑ndumicaratzi
  • indumicaseratzi
  • ‑ndumicaseratzi
  • indumicasetzi
  • ‑ndumicasetzi
a III-a (ei, ele)
  • indumik
  • ‑ndumik
 (sa)
  • indumice
  • ‑ndumice
  • indumicau
  • ‑ndumicau
  • indumicara
  • ‑ndumicara
  • indumicasera
  • ‑ndumicasera
dumeca
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
dumnica
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dumica, dumicverb

popular
  • 1. A sfarama a rupe a taia in bucatzele a faramitza un aliment; (in special) a mesteca in gura un aliment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: faramitza mesteca rupe sfarama taia
    • format_quote In acel blid se turna zaran care se dumica mamaliga. RETEGANUL P. I 65. DLRLC
    • format_quote Sau apucat so dumice maruntzel; unul tzinea slanina in mini iar celalalt tot taia cu un cutzit bucatzele dintrinsa. SBIERA P. 270. DLRLC
  • 2. A taia pe cineva in bucatzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciopartzi taia
    • format_quote Cum amerintza numai cu sabiile pe loc sta shi oshtile neclintite pina ce venea ei la dinsele shi le dumica toate k cum dumici nishte curechi. SBIERA P. 120. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.