Definitzia cu ID-ul 863348:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DUMICÁ dumíc vb. I. Tranz. (Pop.) 1. A sfarama a rupe a taia in bucatzele a faramitza un aliment; (in special) a mesteca in gura un aliment. 2. A taia pe cineva in bucatzi; a ciopartzi; p. ext. a distruge a nimici. [Prez. ind. acc. shi: dúmic] Probabil lat. *demicare (< mica „bucatzica faramitura”).