dumicá (c át) vb. A sfarima a farimitza a taia in bucatzele. Mr. dińic dińicari. Lat. *dēmῑcāre de la mῑk „bucatzica” cf. mica (Pushcariu 499; CandreaDens. 1095; REW 2551; Rosetti I 166 care gresheshte propunind lat. demicāre „a lupta”). Rezultatul normal demicāre sau dimicare (atestat in sec. XVII) a fost disimilat. Cf. formatzia paralela din fr. émittier < mie < lat. mica. Dupa Cihac II 94 din slov. ceh. demikát mag. domika „terci”; este insa mai probabil k aceste cuvinte sa provina din rom. (cf. Scriban). Der. dumicat s. m. (farima; imbucatura).