DUMICÁ dumíc vb. I. Tranz. 1. (De obicei cu privire la un aliment) A rupe a taia in bucatzi mici; a farimitza. In acel blid se turna zaran care se dumica mamaliga. RETEGANUL P. I 65. Sau apucat so dumice maruntzel; unul tzinea slanina in mini iar celalalt tot taia cu un cutzit bucatzele dintrinsa. SBIERA P. 270. 2. A taia pe cineva in bucatzi; a ciopirtzi p. ext. a distruge a nimici. Cum amerintza numai cu sabiile pe loc sta shi oshtile neclintite pina ce venea ei la dinsele shi le dumica toate k cum dumici nishte curechi. SBIERA P. 120. ◊ Refl. reciproc. Amindoua taberile erau acuma gata a incepe razboi intre dinsele shi a se dumica una pe alta. BALCESCU O. II 270. Prez. ind. accentuat shi: dúmic. Varianta: (regional) indumicá (ANT. LIT. POP. I 150) vb. I.