DISLOCÁ dislóc vb. I. Tranz. shi refl. A (se) mishca din locul unde se afla a (se) deplasa a (se) desprinde (din intregul din care face parte). ♦ Refl. (Despre strate geologice) Ashi modifica pozitzia initziala (orizontala). ♦ Tranz. shi refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulatzii. ♦ Tranz. A deplasa trupele dintrun loc in altul a le schimba dintro garnizoana in alta. ♦ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea intre ei a unui cuvant sau mai multor cuvinte. Din fr. disloquer lat. dislocare.

dislocá [At: ASACHI E. III 193/5 / V: des~ (inv) dizl~ / Pzi: dislóc / E: fr disloquer lat dislocare] 12 vtr A (se) mishca din locul in care se afla Si: a (se) deplasa. 34 vtr A (se) desprinde (din intregul din care face parte). 5 vt (C.i. membrele corpului) A luxa. 6 vr (D. straturi geologice) Ashi modifica pozitzia initziala orizontala sub actziunea mishcarilor tectonice. 7 vt A deplasa trupe dintrun loc intraltul. 8 vt A muta trupe dintro garnizoana in alta. 9 vt (C.i. termeni ai unui grup sintactic) A separa prin introducerea intre ei a unui cuvant sau a mai multora.

DISLOCÁ dislóc vb. I. Tranz. shi refl. A (se) mishca din locul unde se afla a (se) deplasa a (se) desprinde (din intregul din care face parte). ♦ Refl. (Despre straturi geologice) Ashi modifica pozitzia initziala (orizontala). ♦ Tranz. shi refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulatzii. ♦ Tranz. A deplasa trupele dintrun loc in altul a le schimba dintro garnizoana in alta. ♦ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea intre ei a unui cuvant sau a mai multor cuvinte. Din fr. disloquer lat. dislocare.

DISLOCÁ dislóc vb. I. Tranz. A mishca din loc a stramuta a scoate (din intregul din care face parte). V. deplasa. Un alt excavator... disloca lutul necesar fabricilor de caramizi shi ceramica cu douazeci shi shapte de lopetzi ashezate in banda. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 159 3 /6. Dislocate de violentza exploziilor stincile negre... stau imprashtiate intre peretzii fumeginzi ai muntzilor. BOGZA C. O. 180. ◊ Refl. Treptat apele incep sa se smulga din moliciunea lutului o unda se indeamna cu alta pina ce tot riul se disloca shi porneshte la vale. BOGZA C. O. 161. ♦ (Despre oase membre) A scoate din incheieturi a scrinti a luxa. Miam dislocat bratzul. ◊ Refl. (Prin exagerare) Eroii domnului Bourget... dupa ceau sfirshit de cascat de li sau dislocat falcile hai! sashi puna shi ei micutzii o problema de conshtiintza. C. PETRESCU I. II 55. ♦ (Mil.) A mishca trupele dintrun loc intraltul a le schimba dintro garnizoana in alta. ♦ Refl. (Despre straturi geologice) Ashi modifica pozitzia initziala de depunere.

DISLOCÁ vb. I. tr. refl. A (se) urni a (se) mishca din loc a (se) stramuta. ♦ A scoate sau a face sa iasa din incheieturi a (se) dezarticula a (se) luxa. ♦ (Mil.) A (se) mishca a (se) porni dintrun anumit loc. ♦ refl. (Despre terenuri) A se deplasa. [P.i. dislóc 36 k. / cf. it. dislocare fr. disloquer].

DISLOCÁ vb. I. tr. refl. a (se) urni a (se) mishca din loc a (se) stramuta a (se) desprinde din intreg. ◊ (despre oase) a scoate a face sa iasa din incheieturi a (se) dezarticula a (se) luxa. ◊ (despre trupe) a (se) mishca a (se) porni dintrun anumit loc. ◊ a separa doi termeni dintrun grup sintactic prin introducerea de cuvinte intre determinat shi determinant. II. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub actziunea mishcarilor tectonice. (< fr. disloquer lat. dislocare)

A DISLOCÁ dislóc tranz. 1) A face sa se disloce. 2) (trupe) A muta din locul de statzionare. 3) lingv. (termeni ai unei constructzii sintactice) A separa prin intercalarea altor elemente. 4) (nave) A repartiza in porturi sau in baze maritime speciale. /<fr. disloquer lat. dislocare

A SE DISLOCÁ ma dislóc intranz. 1) A se mishca din loc. 2) (despre oase sau membre) A ieshi din articulatzie; a se dezarticula; a se luxa; a se scranti. 3) (despre straturi geologice) Ashi schimba pozitzia initziala (sub actziunea mishcarilor tectonice); a se deplasa; a aluneca. /<fr. disloquer lat. dislocare

dislocà v. 1. a scoate din loc: a disloca un bratz o mashina; 2. a dezorganiza: a disloca o armata.

* dislóc a á v. tr. (dis shi loc dupa fr. disloquer shi it. dislocare. El disloca shi oaca sa oace. V. culc). Deplasez mishc din loc: a disloca un os (a luxa). V. refl. Ma deplasez ma mishc din loc. SHi dislochéz cat. V. deslocuĭesc.

dislocá (a ~) vb. ind. prez. 3 dislók; conj. prez. 3 sa dislóce

dislocá vb. ind. prez. 1 sg. dislóc 3 sg. shi pl. dislók; conj. prez. 3 sg. shi pl. disloáce

disloca (ind. prez. 1 sg. disloc)

disloc.

DISLOCÁ vb. 1. a (se) desprinde. (Sa ~ o bucata de stanca.) 2. v. luxa. 3. (FIZ.) a dezlocui. (~ un lichid.) 4. v. stramuta.

DISLOCA vb. 1. a (se) desprinde. (Sa ~ o bucata de stinca.) 2. (MED.) a (se) deplasa a (se) dezarticula a (se) luxa a (se) scrinti a (se) suci (rar) a (se) rasuci. (inv. shi reg.) a (se) sminti (reg.) a (se) strica (prin Transilv.) a (se) muruli (Transilv.) a (se) pica (prin Transilv. shi Bucov.) a (se) preti (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (SHia ~ osul umarului.) 3. a stramuta. (A ~ o populatzie.)