DISLOCÁ dislóc vb. I. Tranz. shi refl. A (se) mishca din locul unde se afla a (se) deplasa a (se) desprinde (din intregul din care face parte). ♦ Refl. (Despre straturi geologice) Ashi modifica pozitzia initziala (orizontala). ♦ Tranz. shi refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulatzii. ♦ Tranz. A deplasa trupele dintrun loc in altul a le schimba dintro garnizoana in alta. ♦ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea intre ei a unui cuvant sau a mai multor cuvinte. Din fr. disloquer lat. dislocare.