DISLOCÁ dislóc vb. I. Tranz. A mishca din loc a stramuta a scoate (din intregul din care face parte). V. deplasa. Un alt excavator... disloca lutul necesar fabricilor de caramizi shi ceramica cu douazeci shi shapte de lopetzi ashezate in banda. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 159 3 /6. Dislocate de violentza exploziilor stincile negre... stau imprashtiate intre peretzii fumeginzi ai muntzilor. BOGZA C. O. 180. ◊ Refl. Treptat apele incep sa se smulga din moliciunea lutului o unda se indeamna cu alta pina ce tot riul se disloca shi porneshte la vale. BOGZA C. O. 161. ♦ (Despre oase membre) A scoate din incheieturi a scrinti a luxa. Miam dislocat bratzul. ◊ Refl. (Prin exagerare) Eroii domnului Bourget... dupa ceau sfirshit de cascat de li sau dislocat falcile hai! sashi puna shi ei micutzii o problema de conshtiintza. C. PETRESCU I. II 55. ♦ (Mil.) A mishca trupele dintrun loc intraltul a le schimba dintro garnizoana in alta. ♦ Refl. (Despre straturi geologice) Ashi modifica pozitzia initziala de depunere.