optziuni
  • info

15 definitzii pentru dezarticula

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEZARTICULÁ dezarticulez vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulatzii. 2. Refl. (Despre oase) A ieshi din articulatzii; a se disloca. 3. Refl. Fig. Ashi pierde coeziunea unitatea. Din fr. désarticuler.

DEZARTICULÁ dezarticulez vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulatzii. 2. Refl. (Despre oase) A ieshi din articulatzii; a se disloca. 3. Refl. Fig. Ashi pierde coeziunea unitatea. Din fr. désarticuler.

dezarticula1 [At: LM / S shi: (inv) desa~ / E: fr désarticuler] 1 vt (Med; c.i. membre sau partzi ale lor) A amputa la nivelul unei articulatzii. 2 vr (D. oase) A ieshi din articulatzie Si: a se disloca. 3 vr (D. un organism un tot organic etc.) Ashi pierde unitatea coeziunea Si: a (se) dezmembra a (se) dezagrega. 4 vt A anula.

dezarticula2 vt [At: RESMERITZA D. / S shi: (inv) desa~ / Pzi: ~léz / E: dez + articula] 1 (Rar; c.i. cuvinte silabe shi alte sunete ale vorbirii) A separa. 2 (Rar) A suprima articolul de la cuvinte articulate.

DEZARTICULÁ dezarticulez vb. I. Tranz. A scoate (un membru) din articulatzie (printro operatzie chirurgicala). ♦ Refl. (Despre oase) A ieshi din incheieturi a se disloca; fig. (despre un organism un tot organic) ashi pierde coeziunea a se dezagrega.

DEZARTICULÁ vb. I. tr. A scoate un membru din incheietura din articulatzie. ♦ refl. (Despre oase) A ieshi din articulatzii; (fig.) a se sfarama a se spulbera a se dezagrega. [Cf. fr. désarticuler].

DEZARTICULÁ vb. I. tr. 1. (med.; despre membre) a face sa iasa din articulatzie. 2. (chir.) a amputa la nivelul unei articulatzii. II. refl. 1. (despre oase) a ieshi din incheieturi. 2. ashi pierde coeziunea a se dezmembra. (< fr. désarticuler)

A DEZARTICULÁ ~éz tranz. 1) (membre) A scoate din articulatzie (printro operatzie chirurgicala). 2) A desface in partzile componente; a dezmembra. /<fr. désarticuler

A SE DEZARTICULÁ ma ~éz intranz. 1) (despre membre) A ieshi din articulatzie; a se disloca; a se luxa; a se scranti. 2) (despre comunitatzi) A pierde coeziunea interna; a se dezagrega; a se dezmembra; a se descompune; a se destrama; a se dezbina. /<fr. désarticuler

dezarticulà v. 1. a face o amputare in articulatziuni: a dezarticula un umar; 2. Anat. a separa oasele unui schelet.

* dezarticuléz v. tr. (fr. désarticuler). Scot din articulatziune desfac un schelet o mashina. Fac o amputare la articulatziunĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!dezarticulá (a ~) (dezar/dezar) vb. ind. prez. 3 dezarticuleáza

dezarticulá vb. (sil. mf. dez) ind. prez. 1 sg. dezarticuléz 3 sg. shi pl. dezarticuleáza

dezarticula

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEZARTICULÁ vb. v. luxa.

DEZARTICULA vb. (MED.) a (se) deplasa a (se) disloca a (se) luxa a (se) scrinti a (se) suci (rar) a (se) rasuci (inv. shi reg.) a (se) sminti (reg.) a (se) strica (prin Transilv.) a (se) muruli (Transilv.) a (se) pica (prin Transilv. shi Bucov.) a (se) preti (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (SHia ~ osul umarului.)

Intrare: dezarticula
  • silabatzie: de-zar-, dez-ar- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezarticula
  • dezarticulare
  • dezarticulat
  • dezarticulatu‑
  • dezarticuland
  • dezarticulandu‑
 singular plural
  • dezarticuleaza
  • dezarticulatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dezarticulez
 (sa)
  • dezarticulez
  • dezarticulam
  • dezarticulai
  • dezarticulasem
a II-a (tu)
  • dezarticulezi
 (sa)
  • dezarticulezi
  • dezarticulai
  • dezarticulashi
  • dezarticulaseshi
a III-a (el, ea)
  • dezarticuleaza
 (sa)
  • dezarticuleze
  • dezarticula
  • dezarticula
  • dezarticulase
plural I (noi)
  • dezarticulam
 (sa)
  • dezarticulam
  • dezarticulam
  • dezarticularam
  • dezarticulaseram
  • dezarticulasem
a II-a (voi)
  • dezarticulatzi
 (sa)
  • dezarticulatzi
  • dezarticulatzi
  • dezarticularatzi
  • dezarticulaseratzi
  • dezarticulasetzi
a III-a (ei, ele)
  • dezarticuleaza
 (sa)
  • dezarticuleze
  • dezarticulau
  • dezarticulara
  • dezarticulasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dezarticula, dezarticulezverb

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.