spulbera [At: DOSOFTEI PS. 490/18 / V: (inv) ~urbara (reg) ~bara / Pzi: spulber / E: ml *expulverare cf pulbere] 12 vtr (C. i. praf frunze zapada etc.) A (se) ridica in vartej shi a se duce departe Si: a (se) imprashtia a (se) risipi (pop) a (se) zburataci. 3 vt (C. i. locul care se face actziunea; d. vant furtuna etc.) A lasa gol fara frunze vegetatzie fara zapada etc.. 45 vtr (Fig) A face sa se rarefieze (sau a se rarefia) Si: a (se) destrama (56) a (se) imprashtia a (se) razbuna a (se) risipi (inv) a (se) raschira (reg) a (se) varzui. 67 vtr (C. i. stari sentimente insushiri relatzii abstracte etc.) A face prin violentza sa nu mai existe (sau a inceta sa mai existe) Si: a (se) desfiintza (12) a (se) destrama (13) a (se) distruge (12) a (se) imprashtia a (se) pierde a (se) prapadi a (se) risipi a (se) sfarama (ivp) a (se) sodomi a (se) rapune a (se) topi (pop) a (se) farama a (se) ispravi (inv) a (se) potrebi (gri) a (se) afanisi. 8 vt (C. i. oameni armate) A face sa nu mai existe (omorand distrugand lichidand etc.) Si: a nimici. 9 vt (C. i. oameni armate) A face sa fuga in toate partzile in dezordine Si: a imprashtia a risipi a vantura (inv) a sparcui¹ (6). 10 vr (Trs) A se supara.

SPULBERÁ spúlber vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la zapada praf frunze etc.) A ridica in virtej shi a duce departe risipind imprashtiind. Popa Tonea privea frunzele care vintul... le spulbera departe. GALACTION O. I 196. Un vint subtzire shi taios incepuse sa spulbere zapada fina. C. PETRESCU C. V. 135. Crivatzul din miazanoapte vijie prin vijelie Spulberind zapadan ceruri de pe deal de pe cimpie. ALECSANDRI P. A. 113. ◊ (Complementul indica locul in discutzie) SHi mash duce k vintul Cind spulbera pamintul. ALECSANDRI P. P. 307. ◊ Refl. Sentuneca deatita jale Cind vede cum sa spulberat Podoaba mindrelor petale. IOSIF PATR. 44. Batute de ploaie shi de vinturi se spulbera frunza cu frunza. SEVASTOS N. 318. 2. Fig. A nimici a distruge a risipi (oameni locuri). Nu moi intoarce fara sa spulber cetatea. MURNU I. 28. SHi culme shi cetate... Toate fostau spulberate SHi prin vai intunecate Sanaltzat mormanul lor. COSHBUC P. I 297. Sai spulberam dara [pe dushmani]. ISPIRESCU M. V. 22. ◊ (Complementul este un abstract) SHii spulberau asha cantro izbire de vint toata nadejdea lui. SADOVEANU O. I 535. ◊ Refl. Dar ce e gluma sa lucrezi 18 luni shi deodata sa se spulbere totul? BARANGA I. 182. Spulberatumisa pin’ shi scrumul visurilor mele. VLAHUTZA O. A. 45.

A SPULBERÁ spúlber 1. intranz. A fi spulber; a viscoli. 2. tranz. 1) (zapada frunze etc.) A roti in vartej imprashtiind. 2) A face sa se spulbere. /<lat. expulverare

A SE SPULBERÁ pers. 3 se spúlbera intranz. 1) A se imprashtia treptat raspandinduse; a se destrama; a se risipi. 2) fig. (despre vise iluzii idealuri) A inceta sa mai existe; a se risipi; a demitiza. /<lat. expulverare

2) spúlber a á v. tr. (d. pulbere saŭ lat. *expulverare; it. spolverare). Risipesc (imprashtiĭ) k pulberea: vintu spulbera frunzele zapada. Fig. Risipesc nimicesc: atzĭ spulbera dushmaniĭ a spulbera sperantzele cuĭva a spulbera o calomnie. V. refl. Planurile s’aŭ spulberat.

spulberá (a ~) vb. ind. prez. 3 spúlbera

spulberá vb. ind. prez. 1 sg. spúlber 3 sg. shi pl. spúlbera

SPULBERÁ vb. 1. a imprashtia a risipi (pop.) a zburataci. (Vantul ~ frunzele.) 2. a viscoli. (Vantul ~ zapada.) 3. a (se) destrama a (se) imprashtia a (se) risipi (Olt.) a (se) varzui (inv.) a (se) rashchira (pop. fig.) a (se) razbuna. (Dupa ploaie norii sau ~.) 4. a imprashtia a risipi a vantura (inv.) a sparcui. (Ai ~ pe dushmani in cele patru zari.) 5. a indeparta a risipi. (Ia ~ toata temerea.)

SPULBERÁ vb. v. distruge nimici potopi prapadi sfarama supara zdrobi zvanta.

SPULBERA vb. 1. a imprashtia a risipi (pop.) a zburataci. (Vintul ~ frunzele.) 2. a viscoli. (Vintul ~ zapada.) 3. a (se) destrama a (se) imprashtia a (se) risipi (Olt.) a (se) varzui (inv.) a (se) rashchira (pop. fig.) a (se) razbuna. (Dupa ploaie norii sau ~.) 4. a imprashtia a risipi a vintura (inv.) a spircui. (Ai ~ pe dushmani in cele patru zari.) 5. a indeparta a risipi. (Ia ~ toata temerea.)

spulbera vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRAPADI. SFARIMA. SUPARA. ZDROBI. ZVINTA.

spulberá (r át) vb. 1. A ridica praful. 2. A risipi a dispersa a imprashtia. 3. A dezagrega a desface a indeparta. 4. (Trans.) A se indigna. Mr. spulbir(are). Lat. *expŭlverāre (Pushcariu 1631; CandreaDens. 1457; REW 6842) cf. it. spolverare. Der. spulber s. n. (dispersie disparitzie) postverbal folosit artificial in literatura; spulberat adj. (imprashtiat risipit; s. m. capdemort hirca) la care sensul al doilea pare un calc din fr. dissipé; spulberatic (var. spulberatec inv. spulberos) adj. (inconstant nestatornic ushuratic; ushor); spulberatura s. f. (cantitate de praf zapada pleava etc. care se ridica in vint; planta Teucrium chamaedrys). Cf. pulbere.