SPULBERÁ spúlber vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la zapada praf frunze etc.) A ridica in virtej shi a duce departe risipind imprashtiind. Popa Tonea privea frunzele care vintul... le spulbera departe. GALACTION O. I 196. Un vint subtzire shi taios incepuse sa spulbere zapada fina. C. PETRESCU C. V. 135. Crivatzul din miazanoapte vijie prin vijelie Spulberind zapadan ceruri de pe deal de pe cimpie. ALECSANDRI P. A. 113. ◊ (Complementul indica locul in discutzie) SHi mash duce k vintul Cind spulbera pamintul. ALECSANDRI P. P. 307. ◊ Refl. Sentuneca deatita jale Cind vede cum sa spulberat Podoaba mindrelor petale. IOSIF PATR. 44. Batute de ploaie shi de vinturi se spulbera frunza cu frunza. SEVASTOS N. 318. 2. Fig. A nimici a distruge a risipi (oameni locuri). Nu moi intoarce fara sa spulber cetatea. MURNU I. 28. SHi culme shi cetate... Toate fostau spulberate SHi prin vai intunecate Sanaltzat mormanul lor. COSHBUC P. I 297. Sai spulberam dara [pe dushmani]. ISPIRESCU M. V. 22. ◊ (Complementul este un abstract) SHii spulberau asha cantro izbire de vint toata nadejdea lui. SADOVEANU O. I 535. ◊ Refl. Dar ce e gluma sa lucrezi 18 luni shi deodata sa se spulbere totul? BARANGA I. 182. Spulberatumisa pin’ shi scrumul visurilor mele. VLAHUTZA O. A. 45.