DISLOCÁ vb. I. tr. refl. a (se) urni a (se) mishca din loc a (se) stramuta a (se) desprinde din intreg. ◊ (despre oase) a scoate a face sa iasa din incheieturi a (se) dezarticula a (se) luxa. ◊ (despre trupe) a (se) mishca a (se) porni dintrun anumit loc. ◊ a separa doi termeni dintrun grup sintactic prin introducerea de cuvinte intre determinat shi determinant. II. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub actziunea mishcarilor tectonice. (< fr. disloquer lat. dislocare)