DISLOCÁ vb. I. tr. refl. A (se) urni a (se) mishca din loc a (se) stramuta. ♦ A scoate sau a face sa iasa din incheieturi a (se) dezarticula a (se) luxa. ♦ (Mil.) A (se) mishca a (se) porni dintrun anumit loc. ♦ refl. (Despre terenuri) A se deplasa. [P.i. dislóc 36 k. / cf. it. dislocare fr. disloquer].