BADÍTZA s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; badie badica badishor baditzel. [Var.: bítza s. m.] Bade + suf.itza.

badítza sm [At: HEM 2866 / V: itz / Pl: ~tzi / E: bade + itza] 114 (SHhp) Badica (1 14).

baditza s.m. (pop.; fam.; mai ales la vocat.) I 1 Dim. al lui bade; (pop.) badica. Dumneata baditza Haralambie vii la noi k din intimplare (SADOV.). 2 Termen de dezmierdare adresat de femei barbatului iubit. Mai baditza omule Samanatziash numele Prin toate gradinile (POP.). ◆ Iubit ibovnic. II Termen de respect cu care cineva se adreseaza unui frate mai mare; nene. Soramea Catrina zice atunci cu mirare: Iauzi baditza! (CR.). • pl. i. shi bítza baditz s.m. /bade + itza.

BADÍTZA s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; badie badica badishor baditzel. [Var.: bítza s. m.] Bade + suf.itza.

BADÍTZA s. m. (Familiar Mold. Bucov. Transilv.) I. Diminutiv al lui bade. 1. v. bade (1). Iar dumneata baditza Haralambie vii la noi k din intimplare. SADOVEANU N. F. 176. SHapoi sa fi vazut pe neobositul parinte cum umbla prin sat din casa in casa impreuna cu baditza Vasile a Ilioaiei dascalul bisericii un holtei zdravan frumos shi voinic. CREANGA A. 2. Copilitza stai sa beu Racoritear dumnezeu! Ba baditza ba nu vreu K ma tem de dragul meu! ALECSANDRI P. P. 5. 2. v. bade (2). Mai baditza omule Simanatziash numele Prin toate gradinele. JARNÍKBIRSEANU D. 94. ♦ Iubit ibovnic dragutz. Cite cara cu povara. Toate suie shi coboara Numai carul baditzii SHeden dealul Bistritzii. JARNÍKBIRSEANU D. 127. II. Termen de respect cu care cineva se adreseaza unui frate mai mare; nene. Scoase doua cartzi poshtale. Erau scrisori de la Ana Roshea sora lui «baditza Neonil» cum il numea ea in cartzile poshtale. SADOVEANU P. M. 38. SHi ajungind in sat se duce drept la fratesau k sai duca bucurie. Bine vam gasit baditza! Bineai venit frate Danila! CREANGA P. 44. Soramea Catrina zice atunci cu mirare: lauzi baditza! Doamne cum sint unii de napastuiesc omul chiar pe sfinta dreptate! CREANGA A. 59. Forma gramaticala: pl. (neobishnuit I 2) baditzi (JARNÍKBIRSEANU D. 277). Varianta: badítz (JARNÍKBIRSEANU D. 29 JARNÍKBIRSEANU D. 278) s. m.

BADÍTZA s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui bade. 2. Termen de respect cu care cineva se adreseaza unui frate mai mare; nene.

BADÍTZA m. (diminutiv de la bade) 1) Termen de adresare la tzara pentru un frate mai mare. 2) Termen dezmierdator (de adresare) pentru barbatul iubit. /bade + suf. ~itza

baditza m. nume ce tzaranca il da iubitului ei [V. bade].

badítz sm vz baditza

bítza¹ i [At: CHEST. V 76/45 / E: nct] (Pop) Cuvant cu care se striga dupa oi.

bítza² sm vz baditza

BADÍTZ s. m. v. baditza.

BÍTZA s. m. (Reg.) Baditza. Prescurtare din baditza.

badítza V. badica.

badítza (pop.) s. m. art. badítza g.d. art. lui badítza/badítzei

badítza s. m. g.d. art. lui badítza/badítzei

BADÍTZA s. (pop.) badica badishor (reg.) badicutza badiesh badiluca baditzel baditzica badiuc badiulitza badiulutz.

BADITZA s. (pop.) badica badishor (reg.) badicutza badiesh badiluk baditzel baditzik badiuc badiulitza badiulutz.

bitza bitze (bilitza bdilitza) adj. (ref. la oi) Cu lana alba fara nicio pata de alta culoare (Georgeoni 1936; Precup 1926; Latish 1993). Posibil der. din albitza (< alb) sau din bitz „suvitza de lana”.

bitza (bilitza bdilitza) adj. (ref. la oi) Cu lana alba fara nicio pata de alta culoare (Georgeoni 1936; Precup 1926; Latish 1993). Posibil din albitza.

bitza bitzi s. n. agent de circulatzie.