BADÍTZA s. m. (Familiar Mold. Bucov. Transilv.) I. Diminutiv al lui bade. 1. v. bade (1). Iar dumneata baditza Haralambie vii la noi k din intimplare. SADOVEANU N. F. 176. SHapoi sa fi vazut pe neobositul parinte cum umbla prin sat din casa in casa impreuna cu baditza Vasile a Ilioaiei dascalul bisericii un holtei zdravan frumos shi voinic. CREANGA A. 2. Copilitza stai sa beu Racoritear dumnezeu! Ba baditza ba nu vreu K ma tem de dragul meu! ALECSANDRI P. P. 5. 2. v. bade (2). Mai baditza omule Simanatziash numele Prin toate gradinele. JARNÍKBIRSEANU D. 94. ♦ Iubit ibovnic dragutz. Cite cara cu povara. Toate suie shi coboara Numai carul baditzii SHeden dealul Bistritzii. JARNÍKBIRSEANU D. 127. II. Termen de respect cu care cineva se adreseaza unui frate mai mare; nene. Scoase doua cartzi poshtale. Erau scrisori de la Ana Roshea sora lui «baditza Neonil» cum il numea ea in cartzile poshtale. SADOVEANU P. M. 38. SHi ajungind in sat se duce drept la fratesau k sai duca bucurie. Bine vam gasit baditza! Bineai venit frate Danila! CREANGA P. 44. Soramea Catrina zice atunci cu mirare: lauzi baditza! Doamne cum sint unii de napastuiesc omul chiar pe sfinta dreptate! CREANGA A. 59. Forma gramaticala: pl. (neobishnuit I 2) baditzi (JARNÍKBIRSEANU D. 277). Varianta: badítz (JARNÍKBIRSEANU D. 29 JARNÍKBIRSEANU D. 278) s. m.