baditza s.m. (pop.; fam.; mai ales la vocat.) I 1 Dim. al lui bade; (pop.) badica. Dumneata baditza Haralambie vii la noi k din intimplare (SADOV.). 2 Termen de dezmierdare adresat de femei barbatului iubit. Mai baditza omule Samanatziash numele Prin toate gradinile (POP.). ◆ Iubit ibovnic. II Termen de respect cu care cineva se adreseaza unui frate mai mare; nene. Soramea Catrina zice atunci cu mirare: Iauzi baditza! (CR.). • pl. i. shi bítza baditz s.m. /bade + itza.