ADULMECÁ adulmec vb. I. Tranz. shi intranz. (Despre animale) A simtzi sau a descoperi cu ajutorul mirosului prezentza unui animal a omului a hranei etc. ♦ Fig. (Despre oameni) A cauta sa afle; a da de urma a descoperi. [Var.: (reg.) adurmecá vb. I] Et. nec.

adulmeca vti [At: CANTEMIR HR. 298 / V: (inv) ~maca ~maca ~urmaca² ~urmeca / Pzi: adulmec / E: lat adolmicare] 1 (D. animale) A simtzi vanatul dushmanul sau prada cu ajutorul mirosului. 2 (Fig) A lua urma. 3 (Fig) A descoperi. 4 (Fig) A mirosi.

ADULMECÁ adúlmec vb. I. Tranz. shi intranz. (Despre animale) A simtzi sau a descoperi cu ajutorul mirosului prezentza unui animal a omului a hranei etc. ♦ Fig. (Despre oameni) A cauta sa afle; a da de urma a descoperi. [Var.: (reg.) adurmecá vb. I] Et. nec.

ADULMECÁ adúlmec vb. I. I. Tranz. (Despre animale) A simtzi sau a se stradui sa simta cu ajutorul mirosului prezentza unui animal sau urmele lasate de acesta sau ceva ce serveshte drept hrana. V. mirosi. Vulpea adulmeca ratzele. ◊ Boii mugesc. Peste mugetul lor lung creshte shi scade repede un alt muget. E taurul care adulmeca mirosul de fin cosit. CAMILAR TEM. 43. Racii o adulmeca [carnea] shi se trag spre dinsa cu bucurie. SADOVEANU N. F. 89. (In basme) O datzimi mindrul buzdugan SHiaducetzi calul nazdravan Ceadulmeca jaratic. IOSIF PATR. 59. ◊ Fig. Locomotiva alearga despletita... trece de pe o linie pe alta e oprita brusc apoi din nou i se da friu liber shi ea se lasa condusa parca adulmecind aer. SAHIA N. 31. ◊ Absol. Din urma il goneau [pe bour] adulmecind patru cint inshiratzi unul dupa altul shi chefuind cu glasuri diferite. SADOVEANU F. J. 374. Acum... miam adus aminte k dihania de lup adulmeca shi vine dupa fum. CREANGA P. 131. (Fig.) Piriul adulmeca stingher. LESNEA I. 31. ◊ Intranz. Cind la strigat duduca... Coltzun sa pus pe picioare shia adulmecat spre dumneaei. SADOVEANU N. F. 35. II. Fig. (Despre oameni) 1. Tranz. (Complementul arata ceva ce poate trada persoana urmarita) A urmari; a da de urma; a observa a supraveghea a nu lasa sai scape. A pindit cu ochi de fiara indepartarea lor shi sa ingrozit. Va sa zica [jandarmii] i adulmecasera pashii shi pornisera acum pe urmele lui. POPA V. 75. [Boierii craioveni] k copoii adulmeca orice mishcare a domniei. ODOBESCU S. I 82. ♦ (Cu privire la elemente din mediul inconjurator) A se patrunde de prezentza a ceva. Aspira grabit shi scurt pe nas de citeva ori adulmecind aerul vazduhul lumina. SEBASTIAN T. 83. ◊ (Instrumentul adulmecarii este ah simtz decit mirosul) Nu sennoptase cind atzi ieshit pe bariera Vitanului shi adulmecai cu ochii privelishtile noi. PAS Z. I 44. 2.Tranz. (Complementul indica un obiect rivnit sau admirat) A cauta sa afli satzi insusheshti ceva a umbla dupa... Luatzi seama avem oameni care adulmeca galbenii. NEGRUZZI S. III 116. 3. Refl. Reciproc. A se cerceta cu neincredere ashi da tircoale unul altuia a se scruta. Un cird se intilnea cu altul shi se adulmecau: de unde or fi ashtia? de unde ceilaltzi? PAS L. I 123. Varianta: (regional) adurmecá (RETEGANUL P. III 35 ODOBESCU S. III 147) vb. I.

ADULMECÁ adúlmec vb. I. 1. Tranz. shi intranz. (Despre animale) A simtzi sau a se stradui sa simta cu ajutorul mirosului prezentza unui animal a omului a hranei etc. 2. Tranz. Fig. (Despre oameni) A cauta sa afle a umbla dupa...; a urmari; a da de urma; a observa a supraveghea. Avem oameni care adulmeca galbenii (NEGRUZZI). ♦ Refl. A se cerceta cu neincredere unul pe altul; a se masura a se scruta. [Var.: (reg.) adurmecá vb. I]

A ADULMECÁ adúlmec tranz. 1) (hrana persoane etc.) A simtzi prezentza cu ajutorul mirosului. 2) fig. (persoane) A incerca sa afle. /Orig. nec.

adulmecà v. 1. a mirosi urma vanatorului (de fiare); 2. a cunoashte vanatul dupa miros (de caini): copoiul adulmeca dara fiarei prin padure; 3. fig. a presimtzi: adulmeca orice mishcare a Domniei OD. [Vechiurom. a ulmeca din olmu miros (v. ulma)].

adulma^[1] v vz adulmeca

adulmaca v vz adulmeca

adulmaca v vz adulmeca

adurmacá² v vz adulmeca

adurmeca v vz adulmeca

durmeca^[1] v vz adulmeca

ADURMECÁ vb. I. v. adulmeca.

adúlmec shi (vechĭ) adúlm aúlm shi úlm a á v. tr. (lat. adolmĭcare saŭ rom. olm miros compus k adun). Iaĭ urma mirosind (cum fac ciniĭ k sa descopere vinatu k sa se fereasca de vinatorĭ): un cine care adulmeca putoarea fĭareĭ. (Sadov. VR. 192419). Fig. Inima iĭ umbla aĭiurea cercetind adulmecind (Rebr 2129); hotzu adulmeca mishcarea politziiĭ. SHi dúlmac ecĭ eca; sa ece (Mold. sud) shi ulmesc (Mold. sud): ishĭ unfla narile lupu k sa ulmeasca stina shi porneshte (VR. 2204). Mrom. úlmic a a (d. olmu olm). V. aput shi oblicesc 1.

adulmecá (a ~) vb. ind. prez. 3 adúlmeca

adulmecá vb. ind. prez. 1 sg. adúlmec 3 sg. shi pl. adúlmeca

adulmec

adulmec.

ADULMECÁ vb. 1. a mirosi (rar) a puncta (reg.) a mushina a mushlui a ulma a vetri (Munt. shi Olt.) a mashai (inv.) a adulma. (Ogarul ~ vanatul.) 2. a simtzi. (Lau ~ cainii.)

ADULMECA vb. 1. a mirosi (rar) a puncta (reg.) a mushina a mushlui a ulma a vetri (Munt. shi Olt.) a mishii (inv.) a adulma. (Ogarul ~ vinatul.) 2. a simtzi. (Lau ~ ciinii.)

adulmecá (c át) vb. A simtzi prin miros prezentza unui animal a omului etc. Var. adulma. Origine obscura. Posibil din lat. *adŏsmāre de la *ŏsmāre (din gr. ὀσμάω „a adulmeca” ὀσμή „miros”). Din *ŏsmāre provin sp. husmear it. ormare (ven. usmar) rom. urma; din *adŏsmāre › *adŏrmāre provin it. aormare (REW 6112; Prati) shi rom. adulma. Adulmeca presupune un der. lat. *adŏsmĭcāre; dar chiar asha der. este dificila din punct de vedere fonetic. Pushcariu 29 (urmindul pe Hasdeu 386) presupune un lat. *adolmicare de la olere (cf. DAR). Philippide Principii 295 se gindea la o der. directa de la urma; iar Pascu I 181 propune lat. *adŏrmĭcāre. Der. adulmecator adj. (care are miros bun).