adulmecá (c át) vb. A simtzi prin miros prezentza unui animal a omului etc. Var. adulma. Origine obscura. Posibil din lat. *adŏsmāre de la *ŏsmāre (din gr. ὀσμάω „a adulmeca” ὀσμή „miros”). Din *ŏsmāre provin sp. husmear it. ormare (ven. usmar) rom. urma; din *adŏsmāre › *adŏrmāre provin it. aormare (REW 6112; Prati) shi rom. adulma. Adulmeca presupune un der. lat. *adŏsmĭcāre; dar chiar asha der. este dificila din punct de vedere fonetic. Pushcariu 29 (urmindul pe Hasdeu 386) presupune un lat. *adolmicare de la olere (cf. DAR). Philippide Principii 295 se gindea la o der. directa de la urma; iar Pascu I 181 propune lat. *adŏrmĭcāre. Der. adulmecator adj. (care are miros bun).