MIROSÍ mirós vb. IV. 1. Tranz. shi intranz. A simtzi a percepe un miros (2). ♦ Tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva inspirand adanc pentru a percepe mirosul; (despre animale) a adulmeca. 2. Intranz. A avea (shi a raspandi) un miros (2). ◊ Expr. Miroase a... = prevesteshte anuntza (ceva). 3. Tranz. shi intranz. Fig. (Fam.) A presimtzi a banui; a intui. ♦ Tranz. A dibui a simtzi prezentza cuiva sau a ceva. [Var.: (pop.) amirosí vb. IV] Din sl. mirosati.

mirosi [At: PSALT. (1651) ap. CCR 110/18 / V: (irg) am~ (reg) aminosi amirusi amninusi mino~ miorosi ~rusi (cscj) aminusa amirosa amirusa minosa ~sa amnerosi mirosi / Pzi: miros (A shi: reg miros) (inv) ~sesc 3 ~oase 6 miros Cj: 3 6 sa miroase; Imt: miroase / E: slv миросати] 1 vi A percepe cu mirosul (1). 2 vi A apropia nasul de ceva shi a trage aer pe nari pentru a simtzi un miros (4). 3 vt (Fig) Ashi da seama de o situatzie conducanduse dupa anumite indicii Si: a banui a intui a presimtzi. 4 vi A avea shi a raspandi un miros (4). 5 vi (Pop; ie) Nici nu pute nici nu ~ Se spune despre o persoana sau un obiect care ne sunt indiferente. 6 vi (Pfm; ie) A ~ a pamant (sau a groapa a coliva) A fi pe moarte. 7 vi (Pfm; ie) A ~ a butoi A fi beat. 8 vi (Pop; ie) Ai ~ (cuiva) a rau sau a nu(i) ~ a bine A presimtzi consecintzele nefaste ale unui fapt. 9 vi (Iae) A i se parea k un lucru nu e curat cinstit. 10 vi (Pop; ie) A nu ~ a nas de om A nu fi cinstit onorabil demn. 11 vi (D. barbatzi; pop; ie) Ai ~ ( cuiva) a catrintza A incepe sa umble dupa femei. 12 vi (Pfm; ie) Nici usturoi na mancat nici gura nui ~oase Se spune despre cineva care se preface k nu shtie nimic despre o fapta la care a participat. 13 vi (Iae) Se spune cand cineva nu recunoashte o fapta rea a sa. 14 vi (Fig) A prevesti. 15 vi (Fig; rar) A se auzi. 1617 vtr (Ivr) A (se) umple de miros.

MIROSÍ mirós vb. IV. 1. Tranz. shi intranz. A simtzi a percepe un miros (2). ♦ Tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. Intranz. A avea (shi a raspandi) un miros (2). ◊ Expr. Miroase a... = prevesteshte anuntza (ceva). 3. Tranz. shi intranz. Fig. (Fam.) A presimtzi a banui. ♦ Tranz. A dibui a simtzi prezentza cuiva sau a ceva. [Var.: (pop.) amirosí vb. IV] Din sl. mirosati.

MIROSÍ mir s vb. IV. 1. Intranz. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «a») A avea sau a raspindi un miros de... Aerul miroase a pamint ud a iarba proaspata sha flori de liliac. VLAHUTZA O. A. 371. Rasarita pom in coasta Cu frunzele de argint Lumeantreaga mirosind. JARNÍKBIRSEANU D. 70. ◊ (Unipersonal) Mirosea a ceatza risipita de vintul ushor dinspre balta. DUMITRIU N. 51. In brutarii miroasea pline noua. DRAGOMIR P. 56. ♦ A raspindi un miros urit. Carnea alterata miroase. ◊ Expr. (Nici) usturoi na mincat nici gura nui miroase se zice despre cineva care se preface k nu shtie nimic despre un lucru de care e vinovat. Venira acasa shi dormira k shi cind usturoi nu mincase shi gurile nu le miroseau. ISPIRESCU L. 372. 2. Tranz. A percepe cu simtzul mirosului a simtzi un miros a inspira aer.pe nas de repetate ori pentru a simtzi un miros. V. adulmeca. Miroseau adierea vintului shi... se tzineau dupa urme. GALACTION O. I 279. Doica vesel se scula Cimpul dea lung apuca Botul prin iarba virind Urmele tot mirosind. ANT. LIT. POP. I 258. ◊ Intranz. Calul de la Misir miroase de departe undei vreun zid parasit. ODOBESCU S. I 162. ◊ (Unipersonal construit cu subiectul logic in dativ) Miemi miroase a om. ISPIRESCU E. 114. 3. Tranz. Fig. A simtzi ceva (de departe din timp) a adulmeca a presimtzi a banui a presupune. Guvernul care mirosise ceva in legatura cu manevrele generalului... vru sa fortzeze mina acestuia. PAS Z. IV 189. Dupa ce... nu gasi pe TZugnlea mirosi ea k trebuie sa fie la imparatul. ISPIRIRESCU L. 319. ◊ Intranz. Cu Aspasia nu merge ea pricepe miroase uite eashi pune capul k e ceva la mijloc. VLAHUTZA O. A. III 71. ◊ Expr. Miroase a... = prevesteshte (ceva) denota anuntza (ceva). Toata forfota asta mirosea a inspectzie. CAMILAR N. I 383. ◊ (Construit cu subiectul logic in dativ) Mishcarea ce se simte dincoace de Olt.. nu prea imi miroase a bine. ISPIRESCU M. V. 6. Au zestre oare? Ashami miroase. ALECSANDRI T. II 120. ◊ A dibui a da de... a simtzi prezentza cuiva sau a ceva. Copoii vamali miroseau afacerile puse la cale in taverna cunoscuta. BART E. 342. Simtzisem k mitocanul de cumnatatau ma mirosise; shtia k ma tziu dupa voi. CARAGIALE O. I 69. Accentuat shi: prez. ind. (regional) míros. Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 sg. miroase shi (regional) miroasa (CREANGA P. 188) pers. 3 pl. miros rar miroase shi (regional) miroasa (RETEGANUL P. V 25). Varianta: amirosí (DUMITRIU N. 173 SADOVEANU F. J. 375 EMINESCU O. I 50) vb. IV.

A MIRÓSI¹ pers. 3 miroáse intranz. (despre substantze corpuri plante etc.) A avea sau a raspandi un miros. Floarea miroase. ◊ Miroase a (ceva) a exista semne (de ceva); a prevesti (ceva). Nu miroase a bine e semn rau. /<sl. mirosati

A MIROSͲ mirós tranz. 1) A simtzi cu ajutorul mirosului; a percepe prin simtzul mirosului. 2) A examina cu ajutorul nasului (pentru a percepe un miros). 3) fig. A simtzi din timp (prin intuitzie); a presimtzi. 4) (despre animale) A descoperi cu ajutorul mirosului; a adulmeca. /<sl. mirosati

mirosì v. 1. a da sau a raspandi miros: unele flori miros bine altele rau; 2. a simtzi miros: cu placere mirosim viorelele; 3. a lua urma: cainele miroase cadavrul stapanului sau; 4. fig. a simtzi intr’un mod vag: mirosise a om de pe alta lume ISP.

minosa v vz mirosi

minosi v vz mirosi

miorosi v vz mirosi

mirosa v vz mirosi

mirusi v vz mirosi

AMIROSÍ vb. IV. v. mirosi.

!mirosí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. mirós 3 sg. miroáse imperf. 3 sg. miroseá; conj. prez. 3 sa miroása

mirosí vb. ind. prez. 1 sg. mirós 3 sg. miroáse 3 pl. mirós/miroáse imperf. 3 sg. miroseá; conj. prez. 3 sg. shi pl. miroása

mirosi

miros roase 3 sing. shi 3 pl. roseam 1 imp.

MIROSÍ vb. 1. (inv.) a odora. (Flori care ~ imbietor.) 2. a duhni a putzi (prin Mold.) a se auzi (Mold.) a duhli (inv.) a duhori. (~ a bautura.) 3. (inv. shi reg.) a(i) putzi. (Ii ~ a caine.) 4. a adulmeca (rar) a puncta (reg.) a mushina a mushlui a ulma a vetri (Munt. shi Olt.) a mashai (inv.) a adulma. (Ogarul ~ vanatul.)

MIROSÍ vb. v. anticipa banui crede ghici gandi imagina intui inchipui intrezari presimtzi presupune prevedea simtzi socoti shti visa.

MIROSI vb. 1. (inv.) a odora. (Flori care ~ imbietor.) 2. a duhni a putzi (prin Mold.) a se auzi (Mold.) a duhli (inv.) a duhori. (~ a bautura.) 3. (inv. shi reg.) a(i) putzi. (Ii ~ a ciine.) 4. a adulmeca (rar) a puncta (reg.) a mushina a mushlui a ulma a vetri (Munt. shi Olt.) a mishii (inv.) a adulma. (Ogarul ~ vinatul.)

mirosi vb. v. ANTICIPA. BANUI. CREDE. GHICI. GINDI. IMAGINA. INTUI. INCHIPUI. INTREZARI. PRESIMTZI. PRESUPUNE. PREVEDEA. SIMTZI. SOCOTI. SHTI. VISA.

mirosí (mirós mirosít) vb. 1. A exala miros. 2. A percepe mirosul. 3. A adulmeca. Var. amirosi (a)mirosesc. Megl. mirises mirisiri. Ngr. μυρώνω aorist ἐμύρωσα „a parfuma” (Graur BL IV 102; Pushcariu Lr. 260) cf. v sb. mirisati (Vasmer Gr. 99) bg. mirisati mirosati (sec. XVII). Der. din sl. (Tiktin; Candrea) nu e o ipoteza necesara. Completat de amirosi este un cuvint de uz general (ALR I 77). Cf. mir. Der. miros s. n. (odor parfum; olfactzie) postverbal sau direct din ngr. μύρωσις „ungere” (Roesler 573; Murnu 37); miroseala s. f. (inv. mir; odor parfum); mirosenie s. f. (inv. mir; inv. parfum); miroseatza s. f. (parfum); mirositor adj. (parfumat odorant).

mirosi miros v. t. 1. a presimtzi a banui 2. a dibui a simtzi prezentza cuiva 3. a intui adevaratul caracter sau adevaratele intentzii ale unei persoane prefacute

a mirosi a ceatza expr. a fi beat.

a mirosi a coliva expr. a suferi de o boala incurabila; a ajunge in ultimul stadiu al unei boli incurabile.

ai mirosi crinul (unei femei) expr. (er. d. barbatzi) a practica cunilitzia.