DIBUÍ díbui vb. IV. 1. Intranz. A merge cu nesigurantza shovaielnic cautand un drum. ♦ Tranz. shi intranz. A cauta cu nesigurantza; a cauta pipaind prin intuneric. ◊ Loc. adv. Pe dibuite = pipaind cautand cu mainile fara sa vada; la intamplare la nimereala. 2. Intranz. A nimeri. 3. Tranz. A da de urma cuiva care se ascunde; a gasi a descoperi a afla a dibaci. [Prez. ind. shi: dibuiesc] Et. nec.

dibuí [At: MOXA 434/22 / Pzi: díbui ~ésc / E: nct] 1 vi A cauta cu mishcari nesigure pipaind shovaielnic cu incertitudine (pe intuneric). 2 vr (Olt) A se cauta la intamplare pipaind prin buzunare pentru a gasi un obiect. 3 vi (Inv) A cauta staruitor dar nesigur in vederea atingerii unui scop Si: a cerceta a tatona. 4 vt (Rar) A incerca in repetate randuri. 5 vi A merge (cautand un drum o ieshire etc.) Si: a bajbai. 6 vt (C.i. fiintze) A da de urma cuiva care se ascunde (dupa o cautare insistenta) Si: a afla a descoperi a gasi a nimeri (ivp) a oblici. 7 vt (Ivr) A ochi.

DIBUÍ díbui vb. IV. 1. Intranz. A merge cu nesigurantza shovaielnic cautand un drum. ♦ Tranz. shi intranz. A cauta cu nesigurantza; a cauta pipaind prin intuneric. ◊ Expr. Pe dibuite = pipaind cautand cu mainile fara sa vada; la intamplare la nimereala. 2. Intranz. A nimeri. 3. Tranz. A da de urma cuiva care se ascunde; a gasi a descoperi a afla a dibaci. [Prez. ind. shi dibuiesc] Et. nec.

DIBUÍ díbui shi dibuiesc vb. IV. 1. Intranz. (Adesea urmat de determinarea «prin intuneric») A merge (cu nesigurantza) cautind un drum. Se indrepta spre ieshire neluat in seama de nimeni ciocninduse de genunchii spectatorilor shi dibuind prin intuneric. DUMITRIU B. F. 162. In acelashi timp indata dupa leu a intrat un hotz tot pentru un catir sa dibuiasca prin intunecime shi sa aleaga pe cel mai mare shi mai gras. SADOVEANU D. P. 100. SHi dibuind un gindacel Cu poleitelei antene Coboara de peun mushetzel. CAZIMIR L. U. 12. ◊ Fig. Pe fereshti se suie noaptea Dibuind incetishor. EMINESCU O. I 108. ♦ Tranz. A cauta cu nesigurantza a cauta pipaind (prin intuneric). Caii mergeau inshiratzi dibuind cu copita un loc sigur pe potecile neregulate. VLAHUTZA O. A. 279. 2. Intranz. A cauta (staruitor cu meticulozitate prin incercari) a cerceta. Banica lua pe Costache. Sa dibuie ei incet incet pina or da de urma carutzelor. DELAVRANCEA H. T. 276. Voi k pina mai fac umbra pamintului sa shtitzi shi voi de tineri atitea cite am aflat eu dibuind shi am vazut pina in virsta in care ma vedetzi. ISPIRESCU U. 3. Sau deprins [criticii] sa stea mereu la pinda dracoshii k shi cind alta treaba nar mai avea; cauta miros se furisheaza prin cartzi shi dibuiesc mai rau decit copoiul cind adurmeca dira fiarei prin tzarina. ODOBESCU S. III 147. 3. Tranz. A da de urma cuiva care se ascunde; a gasi a descoperi a afla. A fugit intro noapte pe furish... Da lau dibuit oamenii boierului. CAMIL PETRESCU B. 14. Plutonierul incremenit in «dreptzi» declara k el are sai dibuiasca totushi numai cai mai trebuie timp deoarece tzaranii sint multzi shi dinsul e singur cu instruirea lor. REBREANU R. I 118. Un cetatzean mai aprins shi mai indraznetz dibui pe ucigash in turnul cel inalt shi cu o impushcatura il lovi drept in cap. ODOBESCU S. I 103.

A DIBUÍ ~iésc 1. intranz. 1) A merge shovaielnic cautand un drum (prin intuneric). 2) A cauta cu staruintza. 2. tranz. 1) A cauta pipaind prin intuneric; a bajbai. 2) A descoperi dupa o cautare indelungata; a gasi. [Sil. bui] /Orig. nec.

DIBUI vb. 1. (Trans. SV) A gasi dupa multa cautare. SHi de va dibui apa k aceaea shi rinduiashte vas curat. ERES. 197^v. 2. (TZR) A tinti. Cu pushca ghintuita lau dibuit shi lau lovit in cap.R. POPESCU. Etimologie necunoscuta. Vezi shi dibuire.

dibuì v. a pipai prin intunerec a cauta sa afle pipaind: ea mergea dibuind prin padure ISP. [Origina necunoscuta].

díbuĭ shi ĭésc a í v. intr. (vsl. udĕbnonti a se furisha bg. dĕbnŭ pindesc dĕbŭ ma furishez rus. dial. dýbatĭ a merge in virfu degetelor a merge cu greŭ. Bern. 1 191 shi 248. V. diba 1).Pipai pin intuneric. Pe dibuite pipaind pe nemerite la noroc. V. tr. Gabuĭesc pun mina prind.

dibuí (a ~) vb. ind. prez. 3 sg. díbuie/dibuiéshte imperf. 3 sg. dibuiá; conj. prez. 3 sa díbuie/sa dibuiásca

dibuí vb. ind. prez. 1 sg. díbui/dibuiésc 3 sg. díbuie/dibuiéshte imperf. 3 sg. dibuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. díbuie

dibui (ind. prez. 1 sg. dibui 3 sg. shi pl. dibuie)

dibuesc ue 3 uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

DIBUÍ vb. v. afla descoperi gasi intui intzelege sesiza tatona.

DIBUÍ vb. v. bajbai.

DIBUI vb. a bijbii a orbecai a pipai (inv. shi reg) a orbeca (reg.) a horhai a moshcoti. (~ prin intuneric.)

dibui vb. v. AFLA. DESCOPERI. GASI. INTUI. INTZELEGE. SESIZA. TATONA.