DIBUÍ díbui vb. IV. 1. Intranz. A merge cu nesigurantza shovaielnic cautand un drum. ♦ Tranz. shi intranz. A cauta cu nesigurantza; a cauta pipaind prin intuneric. ◊ Expr. Pe dibuite = pipaind cautand cu mainile fara sa vada; la intamplare la nimereala. 2. Intranz. A nimeri. 3. Tranz. A da de urma cuiva care se ascunde; a gasi a descoperi a afla a dibaci. [Prez. ind. shi dibuiesc] Et. nec.