ADULMECÁ adúlmec vb. I. 1. Tranz. shi intranz. (Despre animale) A simtzi sau a se stradui sa simta cu ajutorul mirosului prezentza unui animal a omului a hranei etc. 2. Tranz. Fig. (Despre oameni) A cauta sa afle a umbla dupa...; a urmari; a da de urma; a observa a supraveghea. Avem oameni care adulmeca galbenii (NEGRUZZI). ♦ Refl. A se cerceta cu neincredere unul pe altul; a se masura a se scruta. [Var.: (reg.) adurmecá vb. I]