IAD (2) iaduri s. n. 1. (In multe religii) Loc in care sufletele pacatoshilor sunt supuse la chinuri veshnice pentru ashi ispashi pacatele din timpul vietzii; infern gheena. 2. Fig. Situatzie chinuitoare greu de suportat. Din sl. jadu.

iad¹ sn [At: PSALT. SCH. 39/6 / Pl: (inv) ~uri / E: vsl ꙗдь адь] 1 (Bis) Loc in care dupa moarte sufletele pacatoshilor ar fi supuse la chinuri veshnice Si: gheena infern. 2 (Fig) Situatzie chinuitoare greu de suportat. 3 (Is) Zgomot k in (sau de) ~ Zgomot asurzitor. 4 (Is) ~ de intuneric Bezna. 5 (Fig) Mizerie. 6 (Fig) Chin sufletesc. 7 (Ivr) Foc mare.

iad² sn [At: PSALT. SCH. 454/2 / Pl: ~uri / E: vsl ꙗдь] (Sli; liv) 1 Venin. 2 Otrava.

IAD iaduri s. n. (In credintza creshtina) Loc in care sufletele pacatoshilor ar fi supuse la chinuri veshnice; infern gheena. ♦ Fig. Situatzie chinuitoare greu de suportat. Din sl. jadŭ.

IAD iaduri s. n. (In credintza creshtina) Loc imaginar de chin shi de suferintze unde se crede k ar ajunge dupa moarte sufletele pacatoshilor; infern gheena. Nu mai luat cumva cun plan subtzire Mai adineaori cind ziceai magistre K iadul nui decit onchipuire.? TOPIRCEANU S. A. 106. SHi principi falnici shindraznetzi Deal caror buzdugan istetz Pieritau zmei din iaduri scoshi. COSHBUC P. I 58. De mina mil lua SHi prin iaduri mil purta Doar k lar inspaiminta. ALECSANDRI P. P. 28. ◊ Talpa iadului v. talpa. ♦ Fig. Situatzie chinuitoare greu de suportat. Capitalismul este un iad pentru oamenii muncii shi un rai pentru un pumn de trintori. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 9 31.

IAD ~uri n. 1) Loc unde se crede k sufletele pacatoshilor sunt supuse dupa moarte la chinuri veshnice; infern; gheena. 2) Loc cu conditzii insuportabile. 3) fig. Stare de nefericire. [Monosilabic] /<sl. jadu

iad n. 1. locash intunecos in pamant unde cei pacatoshi sufar pedeapsa eterna (dupa conceptziunea iudaicocreshtina); 2. fig. loc neplacut stare nesuferita. [Vechiurom. ad = slav. adu (din gr. HADES locash intunecat sau invizibil)].

1) ĭad shi (vechĭ) ad n. pl. urĭ (vsl. ĭadŭ shi adŭ rus. ad vgr. ῾ades ĭad d. ῾Ades Hades Plutone zeu ĭaduluĭ). Infern locu unde pacatoshiĭ sufere chinurile eterne pe lumea cealalta dupa credintza ĭudaica shi creshtineasca. Fig. Loc neplacut stare nesuferita. Peatra ĭaduluĭ V. peatra. Talpa ĭaduluĭ baba rautacĭoasa.

ad^[1] sn vz iad

ad V. ĭad.

iad s. n. (situatzii) pl. iáduri

iad s. n. pl. iáduri

IAD s. (BIS.) infern (livr.) gheena tartar (inv.) matca focului.

IAD s. (BIS.) infern (livr.) gheena tartar (inv.) matca focului.

Iad ≠ eden paradis rai

iád (iáduri) s. n. Infern gheena. Gr. ἄδης prin intermediul sl. jadŭ (Cihac II 145; DAR; Conev 107) cf. bg. sb. rus. ad. Der. iedui vb. (Trans. a tortura a chinui).

iad s.n. (inv.) otrava venin.

iad iaduri s. n. Loc in care in credintza creshtinilor sufletele pacatoshilor sunt supuse la chinuri veshnice; infern gheena tartar. ◊ Valea iadului v. vale. Sin sl. jadŭ.

Talpa iadului personaj feminin nefast in mitologia romaneasca inchipuit k un fel de mama a dracilor shi cumuland atributele cele mai nefaste ale Iadului k: rautate perfidie spiritul razbunarii dar shi lashitate.

a trece prin toate chinurile iadului expr. a suferi un lung shir de persecutzii; a avea parte de multe necazuri shi nenorociri.

iadul pe pamant expr. (pop.) situatzie chinuitoare / greu de suportat.

talpa iadului expr. 1. (basme) temelia iadului; mama capeteniei dracilor. 2. om foarte rau / pacatos. 3. baba rea.