infern sn [At: EMINESCU P. 215 / Pl: ~e (inv) ~uri / E: lat infernum it inferno] 1 Loc unde sunt aruncate sufletele celor pacatoshi dupa moarte pentru a fi supuse la chinuri veshnice Si: iad gheena hades tartar 2 (Fig) Loc de dezordine shi de confuzie. 3 (Fig) Viatza plina de chinuri. 4 (Fig) Situatzie chinuitoare greu de suportat. 5 (Fig) Tortura sufleteasca. 6 (Liv) Colectzie de cartzi licentzioase formand in bibliotecile mari o serie aparte la care accesul este limitat.

INFÉRN s. n. (In credintzele religioase) Loc imaginar de chin shi de suferintze unde se crede k ar ajunge dupa moarte sufletele pacatoshilor; iad. Cu toata culoarea lor care o reaminteshte pe a infernului bivolii sint animalele preferate ale acestui luminos tzinut. BOGZA C. O. 295. Atzi crede k aceasta poarta este intrarea infernului. CARAGIALE O. III 141. Fug caii dushi de spaima shi vintului sashtern K umbre stravezie ieshite din infern Ei zboara... EMINESCU O. I 98. ◊ Fig. De aceea traiul cu Brigita ajunge un infern. GHEREA ST. CR. II 329.

INFÉRN s.n. (Liv.) 1. Iad. 2. Locash subpamantean unde cei vechi credeau k raman sufletele mortzilor. 3. Colectzie de cartzi licentzioase formand in bibliotecile mari o sectzie aparte unde accesul este limitat. 4. (Fig.) Loc de dezordine shi de confuzie. [Pl. (rar) nuri ne. / < lat. infernus cf. it. inferno].

INFÉRN s. n. 1. (mit.) locash subpamantean unde se credea k raman sufletele mortzilor. 2. iad. 3. colectzie de cartzi licentzioase formand in bibliotecile mari o sectzie aparte unde accesul este limitat. 4. (fig.) atmosfera de dezordine shi de confuzie; situatzie greu de suportat viatza chinuita. (< lat. infernus it. inferno)

INFÉRN n. 1) rel. Loc unde se crede k sufletele pacatoshilor sunt supuse dupa moarte unor chinuri veshnice; iad; gheena. 2) fig. Loc cu conditzii insuportabile; iad. 3) fig. Stare de nefericire. /<lat. infernus

infern n. 1. Mit. locashul subpamantean unde ramaneau dea pururea sufletele mortzilor; 2. fig. loc de supliciu.

*inférn n. pl. e shi urĭ (lat. ĭnfernum [locum] locu de jos ĭadu saŭ inferna [loca] locurile de jos). Ĭad locu mortzilor pacatoshĭ. Fig. Loc de suferintza.

!infern s. n. pl. infernuri

inférn s. n.

inférn s. n.

INFÉRN s. v. iad.

INFERN s. (BIS.) iad (livr.) gheena tartar (inv.) matca focului.

Infern ≠ eden paradis rai

inférn (inférnuri) s. n. Iad gheena. It. inferno (sec. XIX). Der. infernal adj. din fr. infernal.