GHEÉNĂ s. f. Iad, infern. – Din sl. geena.

gheenă sf [At: COD. VOR. 124/1 / P: ghe-e~ / V: (înv) ghienă, ghieenu sn / E: vsl гєєна] Iad.

GHEÉNĂ s. f. (Livr.) Iad, infern. – Din sl. geena.

GHEÉNĂ s. f. (Livresc) Iad, infern. Dar ce guri de foc se cască!... Vai, gheena s-a deschis! VLAHUȚĂ, O. A. I 163. ◊ Fig. Din străfundul unui zîmnic negru... auzea chemarea unui om nefericit, căzut acolo, în gheena întunericului. CAMILAR, N. II 420.

GHEÉNĂ f. rel. Loc de chinuri veșnice, unde se crede că nimeresc, după moarte, sufletele celor păcătoși; iad; infern. /<sl. geena

gheenă f. iad, în St. Scriptură: vai, gheena s’a deschis! AL. [De origină slavo-greacă; GHÉENNA, din ebr. GHE HINNOM, Valea lui Hinnom, lângă Ierusalim, unde se jertfia copii lui Moloh, de unde locaș de groază și de chinuri].

gheénă f., pl. e (ngr. și vgr. geéna, ebr. ghêhinnon, care însemna o vale [ghê] lîngă Ĭerusalim unde Jidaniĭ idolatri treceaŭ copiiĭ pin foc în onoarea zeuluĭ Moloh). Partea cea maĭ ferbinte și maĭ grozavă a ĭaduluĭ.

ghieen sn vz gheenă

ghienă sf vz gheenă

gheénă s. f., g.-d. art. gheénei

gheénă s. f., g.-d. art. gheénei

gheenă, -ne.

GHEÉNĂ s. v. iad, infern.

gheenă s. v. IAD. INFERN.

Gheenă ≠ eden, paradis, rai

gheénă s. f. – Iad, infern. Ngr. γέεννα, prin intermediul sl. geenna. Sec. XVI.

gheénă, gheene s. f. Simbol eshatologic al locului de pedeapsă prin foc veșnic după judecata de apoi, denumire preluată de la numele unei văi de la sud de Ierusalim; iad, infern. – Din sl. geenna.

Gheena, vale adâncă situată în sudul Ierusalimului, lângă muntele Sion, unde, în vechime, se aduceau jertfe zeului Moloh. Aici se aruncau gunoaiele din Ierusalim, care ardeau continuu, răspândind un miros urât, fiind considerată ca un adevărat iad. Se mai numea Gheena focului, Valea iadului și Valea plângerii.