EDÉN s. n. (In Biblie) Rai paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos foarte placut incantator. Din fr. éden.

edén sn [At: BIBLIA (1688) ap. TDRG / V: (inv) ~dém / Pl: ~e (rar) ~uri / E: fr éden] 1 (Liv) Paradis. 2 (Fig) Loc incantator. 3 (Fig) Fericire suprema.

EDÉN s. n. (Livr.) Rai paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos foarte placut incantator. Din fr. éden.

EDÉN s. n. (In conceptzia mistica; livresc) Rai. Lucea edenul tinar sub aurora noua. TOMA C. V. 111. ◊ Fig. Ne transporta in lumea... formelor ideale in edenul culorilor stralucirilor. DEMETRESCU O. 181. ♦ Fig. Loc placut incintator in care viatza este foarte ushoara shi placuta. Unde ziuai alba noaptea instelata SHiaerul bea dulce roua dupa crin. O eden al lumii! fatza ta curata Cu atit nencinta cu cit te privim. BOLINTINEANU O. 99.

EDÉN s.n. (Liv.) Rai paradis. ♦ (Fig.) Loc foarte frumos foarte placut incantator. [Pl. (rar) nuri. / cf. fr. éden ebr. eden campie].

EDÉN s. n. rai paradis. ◊ (fig.) loc frumos incantator. (< fr. éden)

EDÉN n. livr. 1) rel. Loc al fericirii supreme unde se crede k nimeresc dupa moarte sufletele celor evlavioshi; rai; paradis. 2) fig. Loc care incanta shi desfata; rai; paradis. 3) fig. Stare de fericire absoluta; rai; paradis. /<fr. éden

eden n. 1. numele paradisului pamantesc in Sf. Scriptura; 2. locash incantator.

*edén n. pl. e shi urĭ (ebr. eden id.). Paradis.

edén (livr.) s. n.

edén s. n.

EDÉN s. v. cer paradis rai.

eden s. v. CER. PARADIS. RAI.

Eden ≠ gheena iad infern

EDEN (sau Gradina Edenului) (in Biblie) Raiul locul unde au trait primii oameni Adam shi Eva pana cand au fost izgonitzi din cauza savarshirii pacatului originar neascultand porunca lui Dumnezeu shi gustand din roadele pomului cunoashterii.

EDEN [i:dn] Sir Robert Anthony conte de Avon (18971977) om politic conservator britanic. De mai multe ori ministru al Afacerilor Externe (19351938 19401945 19511955); primmin. (19551957). Memorii.