întremare sf [At: (a. 1651) PSALT., ap. BV I, 190 / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~mări / E: întrema] 1 (Iuz) Pregătire a unei arme pentru atac Si: întremat¹ (1). 2 (Înv) Înarmare. 3 Întărire. 4-5 Recăpătare (a sănătății sau) a puterilor după o boală Si: întremat¹ (4-5), înzdrăvenire, refacere. 6 Îmbunătățire a situației materiale Si: întremat¹ (6).

ÎNTREMÁRE s. f. Acțiunea de a se întrema și rezultatul ei; restabilire, refacere a puterii, a vigoarei, a sănătății. Oștile, sleite de puteri... aveau mare nevoie de odihnă, de întremare. ODOBESCU, S. III 597.

întremare f. însănătoșire, reconvalescență.

întrema [At: DOSOFTEI, PS. 239 / V: (înv) ~răma / Pzi: ~mez, (înv) întrem / E: nct] 1 vt (Iuz) A pregăti o armă pentru atac Si: a arma. 2 vr (Înv; d. oameni) A se înarma. 3-4 vtr A (se) întări. 5-6 vr A-și recăpăta sănătatea (sau puterile) după o boală Si: a se înzdrăveni, a se reface. 7 vt (Rar) A însănătoși pe cineva. 8-9 vtr (Fig) A(-și) îmbunătăți situația materială.

ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. 1. Refl. A-și recîștiga sănătatea sau puterile, a se face sănătos (după o boală); a se reface, a se îndrepta, a se restabili, a se înzdrăveni. Prinse a se mai întrema și la față și la glas. STĂNOIU, C. I. 169. Olecuță de odihnă și să întremează zmeul bătrîn. DELAVRANCEA, O. II 34. I-a dat și lui de a mîncat și întremîndu-se bine au pornit. ȘEZ. V 153. 2. Refl. Fig. A se întări, a se consolida. Să căutăm... a ne menține... întremîndu-ne noi azi mai tare, ca națiune și ca stat. ODOBESCU, S. III 451. ◊ Tranz. D-om lua Averile, Ne-om întrema Stările, Ne-om îmbuna Zilele. TEODORESCU, P. P. 552. ♦ A căpăta forță, a deveni mai tare, mai puternic. Adierea... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci. MACEDONSKI, O. I 161. 3. Tranz. (Învechit) A pregăti, a ține gata de atac. Ce dai tu în mine, mă? (Și ciomagu-și întremă). PANN, P. V. III 30. ◊ Fig. Bătrînul atuncea gura-și întremează, Și învățătura astfel își urmează. PANN, P. V. I 12.

A ÎNTREMÁ ~éz tranz. A face să se întremeze; a înzdrăveni; a înfiripa. /Orig. nec.

A SE ÎNTREMÁ mă ~éz intranz. A-și reveni după o boală; a recăpăta puteri; a se înfiripa; a se înzdrăveni. /Orig. nec.

întremà v. 1. a reveni la sănătate: cu încetul se întrema; 2. a recăpăta: bătrânul gura ’și întremează PANN; 3. a restabili: să’și întremeze oștirea din spaimă BĂLC. [Metaforă luată din tehnica țesutului (v. tramă): a întinde pânza spre a o țese, în opozițiune cu destrăma].

întrám, întrắm, întrăméz și -eméz, a -á v. tr. (d. în și tram, ca distram). Restabilesc sănătatea, întăresc, infiripez: mîncarea și băutura te întremează. V. refl. Îmĭ recapăt sănătatea: bolnavu s’a întremat.

întreméz, V. întram.

întremáre s. f., g.-d. art. întremắrii

întremáre s. f., g.-d. art. întremării

întremá (a ~) vb., ind. prez. 3 întremeáză

întremá vb., ind. prez. 1 sg. întreméz, 3 sg. și pl. întremeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întreméze

ÎNTREMÁRE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială,(înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

ÎNTREMARE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

Întremare ≠ îmbolnăvire

ÎNTREMÁ vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ complet după o lungă boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vânjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ puțin după scarlatină.)

ÎNTREMA vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ puțin după scarlatină.)

întremá (întreméz, întremát), vb. – 1. A mișca, a agita. – 2. (Refl.) A se înzdrăveni, a se face bine. – Var. (Mold., Bucov.) întrarma. De la arm „picior”, cu pref. întru- (Pușcariu, Dacor., I, 235; DAR; Pușcariu, Lr., 358); sensul ar fi, deci, „a pune pe picioare, a scula”. Este mai puțin probabilă der. din lat. trama (Crețu 376; Tiktin). – Der. întremător, adj. (care întremează).

întremá, întremez, vb. refl. – A se înzdrăveni, a-și reveni, a recăpăta puteri. – Et. nec. (DEX, MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1970).