înzdrăvenire sf [At: DA / V: ~rev~ / Pl: ~ri / E: înzdrăveni] 1-2 Recăpătare (a sănătății sau) a puterilor Si: întremare, înzdrăvenit¹ (1-2).

ÎNZDRĂVENÍRE s. f. Acțiunea de a se înzdrăveni; întremare, însănătoșire, întărire.

înzdrăveni vr [At: M. SADOVEANU, SĂM. II, 228 / V: ~zdre~ / S și: ~sdră~ / Pzi: ~nesc / E: în- + zdravăn] 1-2 A-și recăpăta (sănătatea sau) puterile Si: a se întrema, a se întări, a se învoinici.

înzdrevenire sf vz înzdrăvenire

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni iarăși zdravăn, puternic; a se întrema, a se întări. Se înzdrăveni oleacă de cum îl cuprinse aerul tare al nopții de vară. VORNIC, P. 209. Nu știa cum să facă să se înzdrăvenească. ISPIRESCU, L. 314.

A ÎNZDRĂVENÍ ~ésc tranz. A face să se înzdrăvenească. /în + zdravăn

A SE ÎNZDRĂVENÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o boală; a prinde puteri; a se face zdravăn; a se întrema; a se înfiripa. /în + zdravăn

însdrăvenì v. a se face sdravăn.

înzdrăvenésc v. tr. (d. zdravăn). Fac ĭar zdravăn, însănătoșesc, restabilesc. V. refl. Mă fac ĭar zdravăn. – Și zdrăvenesc și zdrevenesc (vest).

zdrăvenésc, V. înzdrăvenesc.

zdrevenésc, V. înzdrăvenesc.

înzdrăveníre s. f., g.-d. art. înzdrăvenírii

înzdrăveníre s. f., g.-d. art. înzdrăvenírii

înzdrăvení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înzdrăvenéște, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 să înzdrăveneáscă

înzdrăvení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzdrăvenésc, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înzdrăveneáscă

ÎNZDRĂVENÍRE s. (MED.) 1. v. însănătoșire. 2. v. întremare.

ÎNZDRĂVENIRE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tamăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

ÎNZDRĂVENÍ vb. 1. v. însănătoși. 2. v. întrema.

ÎNZDRĂVENI vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ complet după boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (Bolnavul s-a mai ~.)

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenésc, vb. IV. ~ 2. Intranz. (Banat, Trans. de V.) A strănuta. (din zdravăn cu pref. în-; sensul al doilea se explică prin formula zdravăn = sănătos, care li se spune celor care strănută)