restabilire sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~ri / E: restabili] 1 Readucere în starea de la început Si: reașezare, restatornicire, restituție. 2 Însănătoșire. 3 Reconstituire.

RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. Restabilirea unui bolnav.

RESTABILÍRE s.f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei; reconstituire; întremare, înzdrăvenire. [< restabili].

restabilire f. 1. acțiunea de a (se) restabili; 2. starea persoanei sau a lucrului restabilit; 3. întremare.

*restabilíre f. Acțiunea de a saŭ de a se restabili. Întrămare, însănătoșire.

!restabilíre (res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri

restabilíre s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri

RESTABILÍRE s. 1. reîntronare, restatornicire. (~ păcii.) 2. refacere. (~ unui circuit electric.) 3. v. înviorare. 4. v. însănătoșire. 5. v. întremare.

RESTABILIRE s. 1. reîntronare, restatornicire. (~ păcii.) 2. refacere. (~ unui circuit electric.) 3. (MED.) înviorare, redresare, refacere, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.) 4. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 5. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ cuiva după o boală.)