Definiția cu ID-ul 922317:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTREMÁRE s. f. Acțiunea de a se întrema și rezultatul ei; restabilire, refacere a puterii, a vigoarei, a sănătății. Oștile, sleite de puteri... aveau mare nevoie de odihnă, de întremare. ODOBESCU, S. III 597.