28 de definiții pentru încingere (încălzire)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÍNGERE1, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge1 și rezultatul ei. ♦ Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură. – V. încinge1.

ÎNCÍNGERE1, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge1 și rezultatul ei. ♦ Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură. – V. încinge1.

încingere1 sf [At: (1784) CUV. D. BĂTR. I 285 / Pl: ~ri / E: încinge1] 1 Aprindere puternică a focului Si: incins1 (1). 2 Înfierbântare a unui obiect Si: incins1 (2). 3 Amplificare a unui sentiment, a unei pasiuni Si: incins1 (3). 4 (Fig) Manifestare puternică Si: incins1 (4). 5 Răspândire a unei boli pe o arie largă Si: incins1 (5). 6 Întețire a unei lupte, a unei dispute Si: incins1 (6). 7 Încălzire a corpului sau a unei părți a corpului Si: incins1 (7). 8 Alterare prin fermentare a cerealelor Si: încins1 (8). 9 (Îs) ~a lemnului Modificare ușoară a compoziției chimice a lemnului datorită acțiunii unor ciuperci și manifestată, în general, prin schimbări de culoare și printr-o scădere a calităților fizice și mecanice. 10 (Pgn) Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură.

ÎNCÍNGERE1, incingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge1 și rezultatul ei. – Variantă: (învechit) încíndere s. f.

ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. și tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ Refl. și tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. 3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incendere.

ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. și tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ Refl. și tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. 3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incendere.

încinde v vz încinge1

încinge1 [At: CORESI, PS. 102 / V: ~nde / Pzi: încing, (înv) ~cinz / Par: ~cins, (înv) ~ntat / Ps: ~nsei / E: ml *incendere] 1 vr (D. foc) A se aprinde bine, arzând cu flacără mare Si: (înv) a se încinta (1). 2 vtf A face focul să ardă bine Si: (Înv) a încinta (2). 3-4 vtr (D. obiecte) A (se) înfierbânta. 5 vt (D. un sentiment, o pasiune) A cuprinde pe cineva Si: (înv) a încinta (5). 6 vt (D. un sentiment, o pasiune) A mistui pe cineva Si: (înv) a încinta (6). 7 vr (Fig) A se manifesta puternic Si: a se înflăcăra, (înv) a se încinta (7). 8 vr (D. boli) A se răspândi foarte mult Si: (înv) a se încinta (8). 9-10 vtr (D. lupte, confruntări) A (se) înteți. 11 vr (D. oameni sau părți ale corpului lor) A avea febră Si: a arde, (înv) a se încinta (11). 12 vr (D. fân, cereale, făină etc.) A se altera prin fermentare Si: (înv) a se încinta (12).

încinge2 [At: CORESI, PS. 257 / Pzi: încing / Ps: ~nsei, (înv) ~nșu / Par: încins / E: ml *incingere] 1-2 vtr A (se) înfășură peste mijloc sau în altă parte a corpului cu o cingătoare, un brâu etc. 3-4 vtr A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului cu o curea. 5 vt (Fig) A înconjura din toate părțile Si: a împresura, a încercui. 6 vt (Fig) A bate pe cineva. 7 vt (Înv) A învesti cu o demnitate, cu o putere.

ÎNCÍNDE vb. III v. încinge1.

ÎNCÍNDERE s. f. v. încingere1.

ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A se aprinde puternic, a arde cu flacără mare. Focul se încingea greoi. Ardea numai înlăuntru și mai mult afuma. REBREANU, R. II 205. Flacăra începu a se încinge. ODOBESCU, S. I 21. Focul cînd se încinge, Anevoie se stinge. PANN, P. V. III 12. ◊ Tranz. (Rar) Desprinse vreo două scînduri... le aruncă pe foc... focul le încinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193. (Poetic) Flăcările încingeau zările. SADOVEANU, O. I 247. Voi, norilor mătăhăloși, Încingă-vă flăcări albastre. TOMA, C. V. 353. 2. Refl. (Despre obiecte) A se înfierbînta tare; a se încălzi (pînă la incandescență). Soba s-a încins.Tranz. Oltul străbate uriașa monotonie a cîmpiei. Sînt întinderi nesfîrșite de pămînt, pe care soarele le încinge ca pe niște cuptoare. BOGZA, C. O. 386. La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinilor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286. 3. Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune; cu privire la o ființă) A cuprinde; a consuma, a mistui. Întețindu-l și încingîndu-l dorul de părinți, hotărî să se ducă. ISPIRESCU, L. 103. Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35. ♦ Refl. A se manifesta puternic, a se aprinde. Dragostea... se încinsese între ei. ISPIRESCU, L. 78. ♦ (Cu privire la acțiuni în desfășurare) A începe cu putere, cu aprindere, a desfășura puternic. Băieții încinseră o horă de gemea puntea vaporului. BART, S. M. 13. ◊ Refl. Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. Dan reluă discuția. Atunci se încinse o ceartă crudă, înveninată. VLAHUȚĂ, O. A. 313. Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. 4. Refl. (Despre cereale, făină etc.) A începe să fermenteze din pricina umezelii și a căldurii care urmează după aceea; a se strica, a se aprinde. S-a încins mălaiul.Dacă se întîmplă ca bobii de fasole să nu fie bine uscați... este de neapărată trebuință ca fasolea să se usuce, întinzîndu-se la soare... căci altfel se aprinde, se încinge, se înnegrește și prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187. – Forme gramaticale: perf. s. încinsei, part. încins. – Variantă: (învechit și regional) încínde (TEODORESCU, P. P. 322) vb. III.

A SE ÎNCÍNGE mă încíng intranz. 1) (despre foc, flăcări etc.) A începe să ardă cu intensitate. ~ cuptorul. 2) (despre fân, cereale, făină etc.) A-și pierde proprietățile inițiale (din cauza umezelii, îngrămădirii etc.), căpătând gust neplăcut; a se aprinde. Fânul s-a încins. 3) rar (despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. 4) (despre discuții, lupte etc.) A deveni mai intens; a se înteți; a se întări. /<lat. incingere

încinge v. 1. a se aprinde: jocul se încinse; fig. se încinse o convorbire, o luptă; 2. a se încălzi și a se strica (de grâu, fân). [Vechiu-rom. încinde = lat. INCENDERE: forma modernă încinge e un compromis din încinde și încinge, perfectul lor comun fiind încinse].

încínd, V. încing 2.

2) încíng (mă), -íns, a -e v. refl. (lat. incéndere, a aprinde, d. *cándere; it. incéndere, pv. encendre, sp. pg. encender. V. candid, candelabru, policandru, încint, incendiŭ). Mă aprind, mă încălzesc tare: focu s’a încins, soba s’a încins. Fig. Vorba, lupta s’a încins. Mă stric din cauza călduriĭ, vorbind de cereale: grîu, porumbu s’a încins în hambar. – Rar și transitiv: m’aŭ încins frigurile. Vechĭ încind și -inz, a încinde.

încinz, V. încing 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încíngere s. f., g.-d. art. încíngerii; pl. încíngeri

încíngere (mărire a temperaturii, înfășurare) s. f., g.-d. art. încíngerii; pl. încíngeri

încínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încíng, 1 pl. încíngem, perf. s. 1 sg. încinséi, 1 pl. încínserăm; ger. încingấnd; part. încíns

încínge (a înfierbânta, a înfășura cu o cingătoare) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încíng, perf. s. 1 sg. încinséi, 1 pl. încínserăm; ger. încingând; part. încíns

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÍNGERE s. 1. înfierbântare. (~ plitei.) 2. aprindere. (~ fânului.)

ÎNCINGERE s. 1. înfierbîntare. (~ plitei.) 2. aprindere. (~ fînului.)

ÎNCÍNGE vb. 1. a arde, a încălzi, a înfierbânta. (A ~ cuptorul de pâine.) 2. a înfierbânta, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 3. v. coace. 4. a dogori, a înfierbânta, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pământul.) 5. a se aprinde, a fermenta, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoace. (Fânul s-a ~.)

ÎNCÍNGE vb. v. intensifica, împresura, încercui, înconjura, înflăcăra, înfoca, înroși, înteți.

ÎNCINGE vb. 1. a arde, a încălzi, a înfierbînta. (A ~ cuptorul de pîine.) 2. a înfierbînta, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 3. a se coace, a se înfierbînta. (S-a ~ stînd lîngă sobă.) 4. a dogori, a înfierbînta, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pămîntul.) 5. a se aprinde, a fermenta, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoace. (Fînul se ~.)

încinge vb. v. INTENSIFICA. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCONJURA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNFOCA. ÎNROȘI. ÎNTEȚI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încínge (încíng, încíns), vb.1. A aprinde, a lua foc. – 2. (Refl.) A arde, a se mistui. – 3. A încălzi. – 4. (Refl.) Despre grîu, a se încinge, a fermenta. – Var. încinde. Lat. incendĕre (Crețu, Col. lui Traian, IV, 246; Pușcariu 821; Candrea-Dens., 848; REW 4346; DAR), cf. it. incendere, prov. encender, sp., port. encender. A ajuns să se confunde sub aspect fonetic cu a încinge „a înfășura peste mijloc o cingătoare”, din lat. cingere.Der. încins, s. n. (înv., exaltare, pasiune).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se încinge tărâța (în cineva) expr. a se înfuria (pe cineva).

încinge, încing v. t. a bate.

Intrare: încingere (încălzire)
încingere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încingere
  • ‑ncingere
  • încingerea
  • ‑ncingerea
plural
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerile
  • ‑ncingerile
genitiv-dativ singular
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerii
  • ‑ncingerii
plural
  • încingeri
  • ‑ncingeri
  • încingerilor
  • ‑ncingerilor
vocativ singular
plural
încindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încindere
  • ‑ncindere
  • încinderea
  • ‑ncinderea
plural
  • încinderi
  • ‑ncinderi
  • încinderile
  • ‑ncinderile
genitiv-dativ singular
  • încinderi
  • ‑ncinderi
  • încinderii
  • ‑ncinderii
plural
  • încinderi
  • ‑ncinderi
  • încinderilor
  • ‑ncinderilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încingere, încingerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) încinge (1.) și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură. DEX '09 DEX '98
etimologie:

încinge, încingverb

  • 1. reflexiv (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote tranzitiv factitiv El încinge focul. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Focul se încingea greoi. Ardea numai înlăuntru și mai mult afuma. REBREANU, R. II 205. DLRLC
    • format_quote Flacăra începu a se încinge. ODOBESCU, S. I 21. DLRLC
    • format_quote Focul cînd se încinge, Anevoie se stinge. PANN, DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Desprinse vreo două scînduri... le aruncă pe foc... focul le încinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193. DLRLC
    • format_quote tranzitiv poetic Flăcările încingeau zările. SADOVEANU, O. I 247. DLRLC
    • format_quote tranzitiv poetic Voi, norilor mătăhăloși, Încingă-vă flăcări albastre. TOMA, C. V. 353. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soba s-a încins. DLRLC
    • format_quote Oltul străbate uriașa monotonie a cîmpiei. Sînt întinderi nesfîrșite de pămînt, pe care soarele le încinge ca pe niște cuptoare. BOGZA, C. O. 386. DLRLC
    • format_quote La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinilor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv figurat (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Întețindu-l și încingîndu-l dorul de părinți, hotărî să se ducă. ISPIRESCU, L. 103. DLRLC
      • format_quote Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35. DLRLC
    • 2.2. reflexiv figurat A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dragostea... se încinsese între ei. ISPIRESCU, L. 78. DLRLC
    • 2.3. reflexiv tranzitiv figurat (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: înteți
      • format_quote Băieții încinseră o horă de gemea puntea vaporului. BART, S. M. 13. DLRLC
      • format_quote Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. DLRLC
      • format_quote Dan reluă discuția. Atunci se încinse o ceartă crudă, înveninată. VLAHUȚĂ, O. A. 313. DLRLC
      • format_quote Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote S-a încins mălaiul. DLRLC
    • format_quote Dacă se întîmplă ca bobii de fasole să nu fie bine uscați... este de neapărată trebuință ca fasolea să se usuce, întinzîndu-se la soare... căci altfel se aprinde, se încinge, se înnegrește și prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187. DLRLC
  • 4. reflexiv rar (Despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.