înteți [At: CANTEMIR, IST. 223 / V: (cscj) ~ța / Pzi: ~țesc / E: ns pbl ml *intitiare] 1-2 vt A face (să crească sau) să devină mai intens Si: a activa, a ațâța. 3-4 vt (Fig) A face să se agite (intens). 5-6 vr (A crește sau) a deveni mai intens Si: a se întări, a se intensifica. 7 vr A spori. 8-9 vtr A (se) iuți. 10 vt A repeta. 11 vt A agita. 12 vt A chinui. 13 vr A se răspândi. 14 vt (Pop; d. o pasiune, un sentiment) A cuprinde cu putere Si: a poseda, a stăpâni. 15 vi A da zor. 16 vt A agasa prin insistențe repetate. 17 vt A constrânge. 18 vt (D. animale de călărie) A îndemna să fugă Si: a împintena. 19 vi A stimula. 20 vt A goni. 21 vr (Șfg) A se aprinde. 22 vr (D. vite) A se împreuna. 23 vr A se opinti. 24 vr (Nob; ccd) A se îndemna. 25 vr (D. un conflict) A se intensifica.

ÎNTEȚÍ, întețesc, vb. IV. 1. Refl. (Subiectul este o acțiune sau un fenomen) A deveni mai mare, mai puternic, mai intens, mai violent, a crește tot mai mult (în intensitate); a se intensifica. Un freamăt adînc... se-ntețește Și crește cu huiet. DEȘLIU, G. 13. Mersul cavaleriilor se întețea. CAMILAR, N. I 215. Afară ploaia s-a întețit. SADOVEANU, N. P. 250. Tunetele se întețesc și peste cîteva minute un adevărat potop s-abate vijelios asupra noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 412. ◊ Tranz. S-apucă-ndată, alte crengi uscate taie, Întețesc para zicîndu-și: luminează cele plaie Zarea de l-al nostru foc. NEGRUZZI, S. II 86. 2. Tranz. (Subiectul este un sentiment, o senzație etc.) A cuprinde, a apuca cu putere; a stăpîni. Jupîneasă crîșmăriță, m-a-ntețit un pui de sete. TOMA, C. V. 499. Timpul nașterii sosi... o întețiră durerile. RETEGANUL, P. II 29. De ce mergea, d-aia o întețea urîtul. ISPIRESCU, U. 95. 3. Tranz. A obosi cu insistențe repetate, a stărui pe lîngă cineva; a hărțui. Dacă văzu împăratul că-l întețesc fetele cu rugăciunile, zise... ISPIRESCU, L. 12. ♦ A ataca cu putere. Iar cînd îl întețea vrăjmașul, calul se urca ca fulgerul în sus. ISPIRESCU, L. 170. 4. Refl. A se întărîta, a se aprinde. Primăvara [dropioii] se întețesc în lupte amoroase. ODOBESCU, S. III 14.

A ÎNTEȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se întețească. 2) A deranja din ce în ce mai des; a nu slăbi. ~ pe cineva cu vizitele. 3) rar A ataca energic. ~ dușmanul din toate părțile. 4) fig. (despre sentimente, senzații) A cuprinde cu putere. /<lat. intitiare

A SE ÎNTEȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre ploaie, vânt etc.) A deveni mai puternic; a crește în intensitate; a se întări. Vântul s-a ~it. /<lat. intitiare

întețì v. 1. a împunge, a da zor: întețindu-l și încingându-l dorul de părinți ISP.; 2. fig. a excita: nu te ’nteți ’n asprime, când poți să dai iertare AL.; 3. fig. a se întâri: propaganda se înteți. [Origină necunoscută].

întețésc v. tr. (cp. cu întiștesc). Îndemn, stimulez: întețindu-l și încingîndu-l doru de părințĭ (Isp.). V. refl. Cresc în intensitate, sporesc: ploaĭa, lupta se întețise.

întețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întețésc, imperf. 3 sg. întețeá; conj. prez. 3 să întețeáscă

întețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întețésc, imperf. 3 sg. întețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întețeáscă

ÎNTEȚÍ vb. 1. v. ațâța. 2. v. intensifica. 3. v. iuți. 4. v. îndârji. 5. a se îndârji, a se înverșuna, (fig.) a se ascuți. (Disputa s-a ~.) 6. a (se) intensifica, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Confruntarea dintre ei s-a ~.)

ÎNTEȚI vb. 1. a ațîța, a înviora, (rar) a scotoci, (pop.) a zădărî. (~ focul.) 2. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se mări, a spori. (Viteza vîntului s-a ~.) 3. a-și iuți. (Își ~ fuga.) 4. a crește, a se îndîrji, a spori, (fig.) a se ascuți. (Lupta s-a ~ în intensitate.) 5. a se îndîrji, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 6. a (se) intensifica, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Confruntarea dintre ei s-a ~.)

A (se) înteți ≠ a (se) liniști, a (se) micșora, a slăbi, a (se) tempera

întețí (întețésc, întețít), vb. – 1. A face mai puternic, mai intens. – 2. A grăbi, a accelera. – 3. A mări, a spori. – 4. A incita, a stimula. – Var. înteța. Origine necunoscută. După Pușcariu, Lat. ti, 42, din lat. incitāre, prin intermediul unei disimilări *înceți › înteți; însă Pușcariu 882 consideră etimonul necunoscut; DAR respinge legătura unei legături cu intensus, avînd în vedere dificultățile formale. Der. de la *attῑtĭāre, cu schimbare de pref. (Weigang, Jb, XIX, 136; REW 769), nu este mai sigură. Scriban identifică acest vb. cu întiști, vb. (înv., a împinge, a urmări) din sl. tistati.