aprindere sf [At: CALENDARIU (1814), 164/5 / Pl: ~ri / E: aprinde] 1 Declanșare a arderii. 2 Pornire a focului. 3 Pornire a unui incendiu. 4 Pornire să ardă. 5 Izbucnire a revoltei. 6 (Fam) Îndrăgostire de cineva. 7 Găsire a unui necaz. 8 Provocare a unei iritări neașteptate a cuiva printr-o vorbă sau intenție rea. 9 Împușcare. 10 Izbucnire a focului. 11 Luminare. 12 Scăpărare. 13 Strălucire datorată unei stări sufletești intense. 14 Încălzire a cuptorului cu un foc mare. 15 Intrare în efervescență, dezvoltând căldură. 16 Stricare a fânului, semințelor, cerealelor, făinei printr-un început de fermentare. 17 Inflamare. 18 Înroșire la față de plăcere, rușine, mânie, din timiditate. 19 Înfuriere rapidă. 20 Râvnire. 21 (Fig) Înflăcărare, exaltare, pasiune. 22 (îlav) Cu ~ Cu ardoare, cu pasiune. 23 (Pat; pop) Inflamație. 24 Infecție. 25 Temperatură. 26 Febră. 27 (Îs) ~ de plămâni Congestie pulmonară. 28 (Îs) ~ de ochi Oftalmie. 29 (Îs) ~ de creieri Meningită. 30 (Îs) ~ de mațe Gastrită.

APRÍNDERE, aprinderi, s. f. I. Acțiunea de a (se) aprinde, de a da (sau a lua) foc. Aprinderea focului. ◊ Punct de aprindere = temperatura cea mai joasă la care un combustibil lichid emite o cantitate suficientă de vapori, care pot da, cu aerul înconjurător, un amestec exploziv. II. 1. Fig. Înflăcărare, exaltare, pasiune. Unia, în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni «rugini învechite, ișlicari»... și cîte le mai venea în minte. CREANGĂ, A. 153. Se luptau... unii cu furia deznădejdii și alții cu aprinderea beției. NEGRUZZI, S. I 152. ◊ Loc. adv. Cu aprindere = cu ardoare, cu pasiune. Dintr-o dată, cu aprindere, m-am simțit tovarăș și ucenic al flăcăuașului aceluia. SADOVEANU, N. F. 56. Mulțimea... a dat năvală la bufet, tropăie și discută cu aprindere. C. PETRESCU, A. 277. Ochii micilor lucrători îl urmăresc cu aprindere. SAHIA, U.R.S.S. 131. 2. (Mai ales popular, în expr.) Aprindere de plămîni = congestie pulmonară. Petrișor are aprindere de plămîni; are nevoie de o injecție. DAVIDOGLU, M. 84. Aprindere de creieri = meningită. Aprindere de ochi = oftalmie.

APRÍNDERE, aprinderi, s. f. I. Acțiunea de a (se) aprinde. II. 1. Fig. Înflăcărare, exaltare, pasiune. 2. (Pop., în expr.) Aprindere de plămâni = congestie pulmonară.

APRÍNDERE ~i f. 1) v. A APRINDE și A SE APRINDE. 2) (la motoare termice) Încăperea arderii combustibilului în camera de combustie. ◊ ~ de plămâni congestie pulmonară. ~ de creieri meningită. /v. a (se) aprinde

aprindere f. 1. lucrarea de a aprinde; 2. fig. înfocare, înflăcărare: aprinderea inimei; 3. (la vite). V. aprins.

apríndere f. Acțiunea de a aprinde. Inflamațiune. Fig. Înflăcărare, pornire: a vorbi cu aprindere.

apríndere (a-prin-) s. f., g.-d. art. aprínderii; pl. aprínderi

apríndere s. f. (sil. -prin-), g.-d. art. aprínderii; pl. aprínderi

APRÍNDERE s. 1. ațâțare, facere. (~ focului.) 2. v. incendiere. 3. v. încingere.

APRÍNDERE s. v. ardoare, avânt, congestie, congestionare, elan, entuziasm, îmbujorare, împurpurare, înflăcărare, înfocare, înroșire, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, roșire, rumenire.

APRINDERE s. 1. ațîțare, facere. (~ focului.) 2. incendiere. (~ unui imobil.) 3. încingere. (~ fînului.)

aprindere s. v. ARDOARE. AVÎNT. CONGESTIE. CONGESTIONARE. ELAN. ENTUZIASM. ÎMBUJORARE. ÎMPURPURARE. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNROȘIRE. ÎNSUFLEȚIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. ROȘIRE. RUMENIRE.

Aprindere ≠ stingere