APRÍNDERE aprinderi s. f. I. Actziunea de a (se) aprinde de a da (sau a lua) foc. Aprinderea focului. ◊ Punct de aprindere = temperatura cea mai joasa la care un combustibil lichid emite o cantitate suficienta de vapori care pot da cu aerul inconjurator un amestec exploziv. II. 1. Fig. Inflacarare exaltare pasiune. Unia in aprinderea lor numeau pe cei batrini «rugini invechite ishlicari»... shi cite le mai venea in minte. CREANGA A. 153. Se luptau... unii cu furia deznadejdii shi altzii cu aprinderea betziei. NEGRUZZI S. I 152. ◊ Loc. adv. Cu aprindere = cu ardoare cu pasiune. Dintro data cu aprindere mam simtzit tovarash shi ucenic al flacauashului aceluia. SADOVEANU N. F. 56. Multzimea... a dat navala la bufet tropaie shi discuta cu aprindere. C. PETRESCU A. 277. Ochii micilor lucratori il urmaresc cu aprindere. SAHIA U.R.S.S. 131. 2. (Mai ales popular in expr.) Aprindere de plamini = congestie pulmonara. Petrishor are aprindere de plamini; are nevoie de o injectzie. DAVIDOGLU M. 84. Aprindere de creieri = meningita. Aprindere de ochi = oftalmie.