ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.

zăduf sn [At: COD. VOR² 56^r/9 / V: (îrg) ~ug, ~uh, ~uu, ~uv, (îvr) zeduv / Pl: ~uri / E: vsl *задуфури, cf bg задуф] 1 Căldură mare, înăbușitoare. Si: (Înv) ars (8), (reg) arsoare (1), (pop) arsură (7), arșiță (1), caniculă (2), cocăt, crăpăt, cuptor (25), dogoare (1), dogoreală (1), fierbințeală (2), friptoare (1), jar, japsă, năbușeală, năduf, nădușeală, năplăială, pâclă, pârjol, pojar, prepăt, prigoare, (îrg) pripeală¹, pripec, puhăială¹, toropeală, (liv) torpoare, vipie, zăpușeală, zăpuc². 2 (Pop; fig) Necaz (1). 3 (Reg) Sufocare (1). 4 (Fig; lpl) Dificultăți (3).

zăduf s.n. 1 Căldură mare, sufocantă; arșiță, caniculă, nădușeală; zăpușeală. Un zăduf nesuferit (CHIRIȚ.). 2 Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. Avea un zăduf că nu putea să-și sfîrșească planul. • pl. -uri. și zăduh s.n. /<sl. veche задоуха; cf. bg. задух.

ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz, (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., scr. zaduh.

ZĂDÚF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală. V. caniculă. Odată ne pomenim cu el în toiul verii, cînd era zăduful mai mare, că vine la vecernie îmbrăcat cu două blăni. STĂNOIU, C. I. 121. Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. Era mare secetă, nesuferită arșiță, greu zăduf. SLAVICI, O. I 331. 2. Fig. (Și în forma zăduh) Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. Zăduful ce-o muncește simte bine c-o sugrumă. DELAVRANCEA, S. 37. Am dat zarafului (casierului ) de la Cochii Vechi lei 1000, ca să nu-mi facă zădufuri (greutăți) la numărătoarea banilor. FILIMON, C. 230. – Variantă: zădúh s. n.

ZĂDÚF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înnăbușitoare; arșiță, caniculă, zăpușeală. 2. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Bg., sb. zaduh.

ZĂDÚF ~uri n. 1) Căldură înăbușitoare; zăpușeală. 2) fig. Stare sufletească apăsătoare; necaz. /<bulg., sb. zaduhu

zăduf n. căldură năbușitoare: e mare zăduf; 2. fig. greutate, necaz. [Slav. ZADUHŬ].

zădúf și (vechĭ) -úh și -úv n., pl. urĭ (vsl. za-duhŭ, năduf; bg. záduh, zadúha, zăduf, năduf; pol. zaduch. V. duh). Căldură înăbușitoare, zăpuc, zăpușeală: e mare zăduf azĭ. Fig. Năduf, necaz, supărare: mult zăduf mĭ-a făcut acest om!

zeduv sn vz zăduf

zăduh s.n. v. zăduf.

zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri

zădúf s. n., (dificultăți) pl. zădúfuri

zăduf

zăduf, -furi.

ZĂDÚF s. v. caniculă.

ZĂDÚF s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

ZĂDUF s. (MET.) arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

zăduf s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

zădúf (-furi), s. n. – 1. Arșiță, caniculă. – 2. Supărare, necaz, greutate, suferință. – Var. Mold. zăduv. Sl. zaduchŭ (Tiktin; Conev 37), cf. bg. zaduh(a), slov. zaduha. – Der. zăduși, vb. (a sufoca), din sl. zadušiti; zăduhos, adj. (înăbușitor), înv.

ZĂDÚV s. n. (Mold., Var.) Zăduf.