CANÍCULĂ, canicule, s. f. 1. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arșiță, zăpușeală, năduf. 2. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune odată cu Soarele (22 iulie – 23 august). – Din fr. canicule, lat. canicula.

canicúlă sf [At: DA ms / Pl: ~le / E: fr canicule, lat canicula] 1 Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2 Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară Si: arșiță, dogoare, zăduf, zăpușeală.

CANÍCULĂ, canicule, s. f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arșiță, zăpușeală, năduf. – Din fr. canicule, lat. canicula.

CANÍCULĂ, canicule,s. f. Căldură dogoritoare (în lunile iulie și august); arșiță.

CANÍCULĂ, canicule, s. f. Căldură dogoritoare; arșiță. – Fr. canicule (lat. lit. canicula).

CANÍCULĂ s.f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune odată cu Soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare; zăpușeală. [< fr. canicule, cf. Canicula – nume al stelei Sirius din constelația Câinelui].

CANÍCULĂ s. f. 1. perioadă (22 iulie-23 august) în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu Soarele. 2. căldură dogoritoare; zăpușeală în zilele de vară. (< fr. canicule, lat. canicula)

CANÍCULĂ ~e f. 1) Perioadă ce corespunde intervalului de timp de la 22 iulie și până la 23 august, caracterizată prin temperaturi înalte. 2) Căldură mare și dogoritoare specifică zilelor de vară; arșiță. [G.-D. caniculei] /<fr. canicule, lat. canicula

caniculă f. 1. nume dat stelei Siriu din constelațiunea Câinelui; 2. epoca anului când această stea răsare și apune odată cu soarele; 3. timpul celor mai mari călduri.

*canículă f. (lat. canicula, cățea, d. canis, cîne, cățea). Astr. Numele constelațiuniĭ Cîneluĭ Mare. Epoca cînd ĭa răsare și apune odată cu soarele și cînd e foarte cald (22 Ĭuliŭ – 22 Aŭg.). Fig. Arșiță: ce caniculă!

canículă s. f., g.-d. art. canículei; pl. canícule

canículă s. f., g.-d. art. canículei; pl. canícule

CANÍCULĂ s. (MET.) arșiță, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, înăbușeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pâclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

CANICULĂ s. arșiță, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

CANICULĂ (< fr., lat.) s. f. Căldură mare, specifică zilelor de vară; arșiță. ♦ Perioadă de timp, caracterizată, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsă între 22 iul. și 23 aug., cînd steaua Sirius (din constelația Cîinele Mare) răsare și apune o dată cu Soarele. Maxima absolută din România a fost de 44,5°C (10 aug. 1951, la stația Ion Sion, jud. Brăila).