năplăială sf [At: MOLNAR, D. 92 / V: ~loia~ / Pl: ~ieli / E: năplăi + -eală] (Reg) 1 Căldură foarte mare Si: arșiță, zăduf, zăpușeală. 2 Febră cauzată de căldură sau de boală.

NĂPLĂIÁLĂ, năplăieli, s. f. (Regional) Căldură foarte mare, zăpușeală; zăduf. ♦ Fierbințeală, febră. (Atestat în forma năploială) Cu toată năploiala, Cu toată greața, Tu să te domolești. ȘEZ. VIII 153. – Variantă: năploiálă s. f.

NĂPLĂIÁLĂ, năplăieli, s. f. (Reg.) Căldură foarte mare; zăduf. ♦ Fierbințeală, febră. – Din năplăi + suf. -eală.

năplăială f. apăsare grea în somn, vis urît.

năplăĭálă f., pl. ĭelĭ. Olt ș.a. Zăduf. Fig. Opresiune în vis (fr. cauchemar). V. siclet.

năploială sf vz năplăială

NĂPLOIÁLĂ s. f. v. năplăială.

NĂPLĂIÁLĂ s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, febră, fierbințeală, friguri, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, temperatură, toropeală, zăduf, zăpușeală.

năplăială s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FEBRĂ. FIERBINȚEALĂ. FRIGURI. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TEMPERATURĂ. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.