VRAJMÁSH A vrajmashi e s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Dushman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dushmanos invrajbit. ♦ Rau crud cainos hain. ♦ (Despre locuri vreme etc.) Primejdios potrivnic; cumplit grozav. [Var.: vrashmásh a s. m. shi f adj.] Cf. vrajba.

vrajmash ~a [At: (a. 1421) Ders / V: vrash~ / Pl: ~i ~e / E: ns cf vrajba] 1 smf Dushman (1). 2 smf Inamic (in razboi). 3 a Care manifesta dushmanie ostilitate Si: dushmanos ostil vrajmashesc (1). 4 a Care este adversar cuiva in razboi. 5 a (D. oameni) Rau. 6 a (D. oameni) Nemilos. 7 a (Pan) In care conditziile sunt nefavorabile sau nocive omului Si: periculos primejdios. 8 a (Pan; d. elemente fenomene din natura) Care se manifesta cu violentza impiedicand actziunea umana Si: cumplit grozav.

VRAJMÁSH A vrajmashi e s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Dushman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dushmanos invrajbit. ♦ Rau crud cainos hain. ♦ (Despre locuri vreme etc.) Primejdios potrivnic; cumplit grozav. [Var.: vrashmásh a s. m. shi f. adj.] Cf. vrajba.

VRAJMÁSH² A vrajmashi e adj. 1. (Despre persoane) Invrajbit dushmanos. De atunci tzara se impartzi in doua tabere vrajmashe. BALCESCU O. I 255. Nus la inima pizmash Ci pe Macovei vrajmash. TEODORESCU P. P. 596. ♦ (Despre locuri imprejurari vreme etc.) Primejdios; potrivnic. Numi pare cuminte sa innoptam in asemenea locuri vrajmashe. C. PETRESCU A. 308. Cu nevoile noastre am intirziat... sania rea boii slabi vremea vrajmasha. MIRONESCU S. A. 36. Pe aici vremea e tot vrajmasha: de doua zile ne bate o furtuna grozava. CARAGIALE O. VII 19. 2. Rau ciinos hain crud. Mult eshti tinar shi gingash La inima om vrajmash. BELDICEANU P. P. 337. De nai fi tu om pizmash SHi la inima vrajmash. ALECSANDRI P. P. 42. 3. Strashnic cumplit grozav. Ploaie zapada mazarica shi vint vrajmash de nu mai shtie vita cum sa sentoarca sa poata rasufla. CARAGIALE la CADE. Dupa o batalie vrajmasha de doua ceasuri elefantul omori un cap al balaurului. GORJAN H. II 25. ◊ (Adverbial) Vrajmash sufla pe cimp vintul asta inghetzat. V. ROM. noiembrie 1953 155. SHin detunatura pushtilor cazu trasnit gramada cornistul care singursingurel mai ramasese in picioare sunind vrajmash atacul. MIRONESCU S. A. 30. Varianta: vrashmásh a (RETEGANUL P. I 40 SHEZ. II 17) adj.

VRAJMÁSH¹ adv. Strashnic; grozav. /cf. vrajba

VRAJMÁSH² ~a (~i ~e) 1) Care manifesta dushmanie; care are o atitudine rauvoitoare; dushmanos; ostil. 2) (mai ales despre vreme) Care nu este prielnic; nefavorabil. /cf. vrajba

vrajmash a. shi m. dushman ostil. [Tras din vrajma].

vrashmash ~a smf a vz vrajmash

VRASHMÁSH² A adj. v. vrajmash².

vrajmásh adj. m. s. m. pl. vrajmáshi; adj. f. s. f. vrajmásha pl. vrajmáshe

vrajmásh s. m. adj. m. pl. vrajmáshi; f. sg. vrajmásha art. vrajmásha g.d. art. vrajmáshei pl. vrajmáshe

vrajmash pl. vrajmashi f. vrajmasha pl. vrajmashe

vrajmash.

VRAJMÁSH s. adj. 1. s. adj. v. dushman. 2. adj. v. dushmanos.

VRAJMASH s. adj. 1. s. adj. adversar dushman inamic potrivnic (pop.) pizmash pizmuitor (inv. shi reg.) pizmatar pizmataretz (inv.) neamic neprieten nepriitor pirish sculator. (Un ~ de temut in lupta.) 2. adj. dushmanos inamic neprietenesc neprietenos ostil potrivnic (pop.) pizmash pizmuitor vrajmashesc (inv. shi reg.) pizmatar pizmataretz (reg.) vrajmashos (inv.) dushmanesc minios potrivitor. (O actziune ~.)

Vrajmash ≠ amic prieten