hain² ~a a [At: PRAV. MOLD. 159 / V: hain / Pl: ~i ~e / E: tc haïn] 1 (Inv) Tradator. 2 (Inv) Necredincios. 3 (Inv) Rebel. 4 (Inv) Viclean. 5 Rautacios. 6 Nemilos. 7 Aprig. 8 Avar. 9 (Reg; sst) Inimos.

HAÍN A haini e adj. 1. Rau la inima fara mila; neindurator crud ciinos. Oamenii deaici nu sint haini shi nar cuteza sa se dea la rautatzi. REBREANU R. II 121. Peun mal strain La fulgerat un bratz hain! COSHBUC P. I 146. Pajul Cupidon... Indestul e de hain Valul alb de peste toate Sal inlature putzin. EMINESCU O. I 109. ◊ Fig. Vintul parca se pornise shi mai hain shi mai taios. MIHALE O. 282. 2. (Invechit) Careshi tradeaza tzara sau religia; tradator necredincios. Brincovene Constantin Boier vechi ghiaur hain! ALECSANDRI P. P. 210. ◊ (Substantivat) Cigala nu era decit un hain careshi lepadase legea shi se turcise. SADOVEANU N. P. 302.

HAÍN ~a (~i ~e) 1) Care manifesta lipsa de mila; rau la inima; fara mila; cainos; crud; hapsan. 2) inv. Care shia calcat legamantul dat. [Sil. hain] /<turc. hain

HAIN s. m. (Mold. TZR) Tradator. A: Boiarin hiclean unui domn shi hain tzarii. PRAV. Iara pina a veni GrigorieVoda au fost data domnia DucaiVoda tzinindul hain la Ieshi. CRB 166^r. K pe nishte rai shi haini ... au poruncit sai puie la opreala. IM 1754 78^r. Schimbatorii tulburatorii hainii oshtenii cei vicleni. BUCOAVNA 1775 48^v; cf. NECULCE; BUCOAVNA 1775 45'^v. B: Au inceput al piri la turci k este hain despre imparatzie. R. POPESCU. Blud k un dushman shi hain domnului sau laropole indata sau fagaduit lui Viadimir. IR 1755 23^v; cf. INDREPTAREA LEGII; IM 1730 110^r. Etimologie: tc. hain. Vezi shi haini hainie hainlic.

haìn a. 1. rebel tradator: boier vechiu ghiaur hain! POP.; 2. perfid de rea credintza: nu mii ciuda de straini cat de pamanteni haini POP.; 3. rau la inima: sfarshitul tiranului hain AL. [Turc. HAYIN].

haín a adj. (turc. [d. ar.] haĭin tradator perfid; ngr. hainis sirb. hain). Vechĭ. Tradator rebel. Azĭ. Raŭ perfid crud afurisit: om hain inima haina. Adv. S’a purtat hain.

haín adj. m. pl. haíni; f. haína pl. haíne

haín adj. m. pl. haíni; f. sg. haína pl. haíne

HAÍN adj. v. tradator.

HAÍN adj. adv. s. 1. adj. adv. v. rau. 2. adj. s. v. afurisit. 3. adj. v. crud.

hain adj. v. TRADATOR.

HAIN adj. adv. s. 1. adj. adv. aprig aspru barbar brutal ciinos crincen crud crunt cumplit feroce fioros inuman necrutzator neiertator neimblinzit neinduplecat neindurat neindurator nemilos neomenos neuman rau salbatic singeros violent (livr.) sanguinar (inv. shi pop.) nasilnic (inv. shi reg.) tare (reg.) pogan (Mold. shi Bucov.) avan hapsin (inv.) jestoc neomenit sanguinic salbaticos sireap (fig.) dur negru. (Om ~; se poarta ~.) 2. adj. s. afurisit blestemat ciinos indracit rau ticalos (inv. shi pop.) pustiu (pop. shi fam.) pirdalnic (pop.) impelitzat jurat (inv. shi reg.) urgisit (reg.) pricajit (Transilv.) sacret. (~ul de Gheorghe!) 3. adj. crud implacabil necrutzator neiertator neinduplecat neindurator nemilos nemilostiv (livr.) inexorabil (rar) neindurat nemiluit (inv.) nemilostivitor nemilostivnic (fig.) vitreg. (Soarta ~ pentru cineva.)

Hain ≠ milos milostiv

haín (haína) adj. 1. (Inv.) Tradator necredincios. 2. Perfid rau la inima hapsin. Mr. hain. Tc. hayin (Röesler 606; SHeineanu II 197; Lokotsch 784; Ronzevalle 84) cf. ngr. χαῖνης alb. hain „hotz” sb. hain. Der. haini vb. refl. (inv. a trada; a se rascula); hainie s. f. (tradare; rebeliune razmeritza); hainlic s. n. (tradare). Sec. XVII totzi der. sint inv.