HAIN s. m. (Mold. TZR) Tradator. A: Boiarin hiclean unui domn shi hain tzarii. PRAV. Iara pina a veni GrigorieVoda au fost data domnia DucaiVoda tzinindul hain la Ieshi. CRB 166^r. K pe nishte rai shi haini ... au poruncit sai puie la opreala. IM 1754 78^r. Schimbatorii tulburatorii hainii oshtenii cei vicleni. BUCOAVNA 1775 48^v; cf. NECULCE; BUCOAVNA 1775 45'^v. B: Au inceput al piri la turci k este hain despre imparatzie. R. POPESCU. Blud k un dushman shi hain domnului sau laropole indata sau fagaduit lui Viadimir. IR 1755 23^v; cf. INDREPTAREA LEGII; IM 1730 110^r. Etimologie: tc. hain. Vezi shi haini hainie hainlic.