NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

neîndurător, ~oare a [At: F (1897) 345 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + îndurător] 1 Care nu iartă Si: (asr) neîndurat (2). 2 Fără milă Si: necruțător, nemilos, (asr) neîndurat (2).

NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + îndurător.

NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu se milostivește, nu iartă; nemilos. ♦ (Adverbial; legat de un adj. prin prep. «de», dă acestuia o valoare de superlativ) Foarte, prea. Am căutat să vedem cît mai multe teatre... dar timpul, neîndurător de scurt, nu ne-a dat răgaz. STANCU, U.R.S.S. 78.

neîndurător a. nemilostiv.

neîndurătór, -oáre adj. Care nu se îndură, nemilos.

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

NEÎNDURĂTÓR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. neîngăduitor. 3. adj. v. crud.

NEÎNDURĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. intolerant, necruțător, neiertător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei răi.) 3. adj. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~ a cuiva.)