HAÍN A haini e adj. 1. Rau la inima fara mila; neindurator crud ciinos. Oamenii deaici nu sint haini shi nar cuteza sa se dea la rautatzi. REBREANU R. II 121. Peun mal strain La fulgerat un bratz hain! COSHBUC P. I 146. Pajul Cupidon... Indestul e de hain Valul alb de peste toate Sal inlature putzin. EMINESCU O. I 109. ◊ Fig. Vintul parca se pornise shi mai hain shi mai taios. MIHALE O. 282. 2. (Invechit) Careshi tradeaza tzara sau religia; tradator necredincios. Brincovene Constantin Boier vechi ghiaur hain! ALECSANDRI P. P. 210. ◊ (Substantivat) Cigala nu era decit un hain careshi lepadase legea shi se turcise. SADOVEANU N. P. 302.