Definitzia cu ID-ul 498714:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

haín (haína) adj. 1. (Inv.) Tradator necredincios. 2. Perfid rau la inima hapsin. Mr. hain. Tc. hayin (Röesler 606; SHeineanu II 197; Lokotsch 784; Ronzevalle 84) cf. ngr. χαῖνης alb. hain „hotz” sb. hain. Der. haini vb. refl. (inv. a trada; a se rascula); hainie s. f. (tradare; rebeliune razmeritza); hainlic s. n. (tradare). Sec. XVII totzi der. sint inv.