optziuni
  • info

10 definitzii pentru vrajitor

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VRAJITÓR OÁRE vrajitori oare s. m. shi f. (Adesea fig.) Persoana care face vraji (1) care se ocupa cu vrajitoria. Vraji + suf. tor.

VRAJITÓR OÁRE vrajitori oare s. m. shi f. (Adesea fig.) Persoana care face vraji (1) care se ocupa cu vrajitoria. Vraji + suf. tor.

vrajitor ~oare [At: (a. 1563) CORESI ap. TDRG / Pl: ~i ~oare / E: vraji + itor] 1 smf (In basme shi superstitzii) Persoana care are puteri supranaturale shi care poate transforma miraculos lucrurile inconjuratoare. 2 sm Persoana care practica shtiintzele oculte magia Si: mag. 3 smp (Rel; inv) Magii de la Rasarit. 4 sm (Inv) Prezicator. 5 sf (Spc) Femeie care practica magia alba sau neagra Si: (rar) vrajitoreasa (2). 6 sf (Fig) Femeie rea cicalitoare (shi batrana). 7 smf (Atp) Persoana care practica vrajitoria (5). 8 sfp (Ist; is) Vanatoare de ~oare Campanie anticomunista initziata in anii 1950 in SUA de senatorul McCarthy. 9 sfp (Pex; ias) Urmarire shi eliminare sistematica a opozantzilor politici. 10 sfp (Pgn; ias) Eliminare a membrilor indezirabili dintrun grup.

VRAJITÓR OÁRE vrajitori oare s. m. shi f. (In basme shi in superstitzii) Persoana care face vraji care se ocupa cu vrajitoria. Te urmara pashii mei Prin paduri de vrajitoare prin palatele cu zmei. EFTIMIU I. 105. K un vrajitor tot cel incunjura era rodul propriei lui energii. ANGHEL PR. 58. Batrina Canidie vestita vrajitoare Ia spus k sa se ude in shepte noptzi pe trup Cu singe de napirca. ALECSANDRI T. II 201. ◊ (Adjectival) Mia parut foarte rau k nam putut afla cea facut Irina baba vrajitoare la groapa Iepii. SADOVEANU O. VIII 197. Cite muieri vrajitoare SHi babe descintatoare Toate vie sami descinte. POP.

VRAJITÓR ~oáre (~óri ~oáre) m. shi f. Persoana care vrajeshte; om care face vraji; mag. /a vraji + suf. ~tor

vrajitor m. fermecator.

vrajitór oáre s. pl. f. orĭ k ursitorĭ privighetorĭ. Vest. Farmacator oare (care face farmece). K adj. pl. f. oare: femeĭ vrajitoare. V. bahornitza.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vrajitór s. m. pl. vrajitóri

vrajitór s. m. pl. vrajitóri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VRAJITÓR s. 1. (rar) shaman taumaturg (pop.) descantator fermecator vraci (reg.) farmazon (Transilv.) shishcoi (inv.) valfa. 2. mag magician (rar) taumaturg (pop.) vraci.

VRAJITOR s. 1. (rar) shaman (pop.) descintator fermecator vraci (reg.) farmazon (Transilv.) shishcoi (inv.) vilfa. 2. mag magician.

Intrare: vrajitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrajitor
  • vrajitorul
  • vrajitoru‑
plural
  • vrajitori
  • vrajitorii
genitiv-dativ singular
  • vrajitor
  • vrajitorului
plural
  • vrajitori
  • vrajitorilor
vocativ singular
  • vrajitorule
plural
  • vrajitorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vrajitor, vrajitorisubstantiv masculin
vrajitoare, vrajitoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Vraji + sufix tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.