8 definitzii pentru descantator (s.m.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DESCANTATÓR OÁRE descantatori oare s. m. shi f. adj. (Persoana) care descanta care face vraji. Descanta + suf. ator.

DESCANTATÓR OÁRE descantatori oare s. m. shi f. adj. (Persoana) care descanta care face vraji. Descanta + suf. ator.

descantator ~oare [At: COD. VOR. 6/1 / Pl: ~i ~oare / E: descanta + tor] 12 smf a (Mai ales d. femei) (Persoana) care shtie sa descante (1). 36 smf a (Mai ales d. femei) (Persoana) care practica descantarea (12). 78 a (D. obiecte lucruri) Care serveshte la descantare (12).

DESCANTATÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival Care se ocupa cu descantecul. /a descanta + suf. ~ator

DESCINTATÓR OÁRE descintatori oare adj. (In practicile magice) Care descinta care face vraji. Unele babe vrajitoare ori descintatoare aveau blastamat obicei sa rupa... ashchii din sfintelei ciolane. SADOVEANU Z. C. 206. In dupaamiezile calde shi lenevoase veneau la curte tzigancile descintatoare. GALACTION O. I 475. ◊ (Substantivat) Imparateasa nu mai vrea sa auza nici de vraci nici de descintatori... caci de mult pierduse nadejdea da vedea pruncushor la sinul sau. POPESCU B. II 4.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

descantatór adj. m. s. m. pl. descantatóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. descantatoáre

descantatór adj. m. s. m. pl. descantatóri; f. sg. shi pl. descantatoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: descantator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descantator
  • descantatorul
  • descantatoru‑
plural
  • descantatori
  • descantatorii
genitiv-dativ singular
  • descantator
  • descantatorului
plural
  • descantatori
  • descantatorilor
vocativ singular
  • descantatorule
plural
  • descantatorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

descantator, descantatorisubstantiv masculin
descantatoare, descantatoaresubstantiv feminin
descantator, descantatoareadjectiv

  • 1. (Persoana) care descanta care face vraji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vrajitor
    • format_quote Unele babe vrajitoare ori descintatoare aveau blastamat obicei sa rupa... ashchii din sfintelei ciolane. SADOVEANU Z. C. 206. DLRLC
    • format_quote In dupaamiezile calde shi lenevoase veneau la curte tzigancile descintatoare. GALACTION O. I 475. DLRLC
    • format_quote Imparateasa nu mai vrea sa auza nici de vraci nici de descintatori... caci de mult pierduse nadejdea da vedea pruncushor la sinul sau. POPESCU B. II 4. DLRLC
etimologie:
  • Descanta + sufix ator. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.