8 definitzii pentru descantator (s.m.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DESCANTATÓR OÁRE descantatori oare s. m. shi f. adj. (Persoana) care descanta care face vraji. Descanta + suf. ator.
DESCANTATÓR OÁRE descantatori oare s. m. shi f. adj. (Persoana) care descanta care face vraji. Descanta + suf. ator.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
descantator ~oare [At: COD. VOR. 6/1 / Pl: ~i ~oare / E: descanta + tor] 12 smf a (Mai ales d. femei) (Persoana) care shtie sa descante (1). 36 smf a (Mai ales d. femei) (Persoana) care practica descantarea (12). 78 a (D. obiecte lucruri) Care serveshte la descantare (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESCANTATÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival Care se ocupa cu descantecul. /a descanta + suf. ~ator
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DESCINTATÓR OÁRE descintatori oare adj. (In practicile magice) Care descinta care face vraji. Unele babe vrajitoare ori descintatoare aveau blastamat obicei sa rupa... ashchii din sfintelei ciolane. SADOVEANU Z. C. 206. In dupaamiezile calde shi lenevoase veneau la curte tzigancile descintatoare. GALACTION O. I 475. ◊ (Substantivat) Imparateasa nu mai vrea sa auza nici de vraci nici de descintatori... caci de mult pierduse nadejdea da vedea pruncushor la sinul sau. POPESCU B. II 4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
descantatór adj. m. s. m. pl. descantatóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. descantatoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
descantatór adj. m. s. m. pl. descantatóri; f. sg. shi pl. descantatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DESCANTATÓR s. v. vrajitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
descintator s. v. VRAJITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
descantator, descantatorisubstantiv masculin descantatoare, descantatoaresubstantiv feminin descantator, descantatoareadjectiv
- 1. (Persoana) care descanta care face vraji. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vrajitor
- Unele babe vrajitoare ori descintatoare aveau blastamat obicei sa rupa... ashchii din sfintelei ciolane. SADOVEANU Z. C. 206. DLRLC
- In dupaamiezile calde shi lenevoase veneau la curte tzigancile descintatoare. GALACTION O. I 475. DLRLC
- Imparateasa nu mai vrea sa auza nici de vraci nici de descintatori... caci de mult pierduse nadejdea da vedea pruncushor la sinul sau. POPESCU B. II 4. DLRLC
-
etimologie:
- Descanta + sufix ator. DEX '98 DEX '09