TAUMATÚRG taumaturgi s. m. (in conceptziile religioase) Persoana avand capacitatea de a face miracole (invierea mortzilor vindecarea prin atingere cu mainile); facator de minuni. Din fr. thaumaturge.

taumaturg ~a smf [At: CODRUDRAGUSHANU C. 158 / Pl: ~rgi ~rge / E: fr thaumaturge] Persoana care in conceptzia unor religii ar fi inzestrata cu capacitatea supranaturala de a face minuni.

TAUMATÚRG taumaturgi s. m. Persoana care in conceptzia unor religii ar poseda insushirea de a face minuni; facator de minuni. Din fr. thaumaturge.

TAUMATÚRG s.m. (Liv.) Persoana care pretinde k ar putea face minuni. [Pron. tau. / < fr. thaumaturge cf. gr. thauma minune ergon lucrare].

TAUMATÚRG s. m. cel care pretinde k poate face minuni. (< fr. thaumaturge)

TAUMATÚRG ~gi m. rar Persoana despre care se crede k ar fi inzestrata cu puterea de a face minuni. /<fr. thaumaturge

taumaturg m. facator de minuni: St. Grigorie Taumaturgul.

*taŭmatúrg m. (vgr. thaumaturgós). Facator de minunĭ: sfintu Grigore Taŭmaturgu.

taumatúrg (tau) s. m. pl. taumatúrgi

taumatúrg s. m. (sil. tau) pl. taumatúrgi

TAUMATÚRG s. v. vrajitor.

Grigorie Taumaturgul (†270 sau 271) sfant n. in Neocezareea Pontului. Inzestrat cu talent oratoric a studiat retorica shi dreptul roman la Cezareea unde la cunoscut pe Origen al carui elev a devenit. Din cauza persecutziilor imparatului Maximian sa refugiat trei ani la Alexandria apoi sa reintors la Cezareea unde a fost numit episcop. A fost persecutat shi in timpul lui Decius (249251 d. Hr.) shi sa remarcat prin viatza sa sfanta shi prin intzelepciune dar mai ales prin darul minunilor sale cu care a fost invrednicit inca pe timpul vietzii. A luptat prin viu grai shi prin scris impotriva ereziilor timpului sau shi pentru fundamentarea dogmei Sfintei Treimi. Este sarbatorit la 17 noiembrie.

Taumaturgul v. Grigore Taumaturgul.