valfa sf vz valva¹

vílva shi (vechĭ) vílfa shi (maĭ vechĭ) vílhva f. pl. e (vsl. vlahva vrajitor bg. vŭlhva vrajitor hotz de unde s’a dezvoltat intz. de „geniŭ spirit aratare fantastica faĭma”). Vechĭ. Mag. Azĭ. Geniŭ spirit monstru aratare shtima zina: vilva baiĭ (stahia minelor de aur in Ardeal). Fig. Stralucire pompa: cu mare vilva. Glorie fala (Mold.): acea vilfa acea fala (Con. 263) vilfa despoticeasca (Con. 281). Renume deshertacĭune: vilva trufiilor. Veste zvon: asha mergea vilva. Emotziune mishcare: vestea pricinui mare vilva. Punct culminant toĭ: vilva influentzeĭ slavoneshtĭ. Vilvataĭe: Foc de treĭ partzĭ le punea Vilva’n cer se ridica (Pasc. 193).

vilfa s. v. MAG. VRAJITOR.

valfa e s. f. (mag.) 1. Duh zana shtima. 2. Fruntea cel mai bun shi cel mai frumos din ceva (Bud 1908). 3. Presentiment duh inspirator presentiment: „Valfa este un fel de presimtzire. Cand itzi vine sa cantzi mortzeshte ai valfa k va muri cineva din familie sau i se va intampla o nenorocire. Animalele mugesc caii nu au stare” (Memoria 2002: 474). Din sl. vluchva „vrajitor” (Moklosich Cihac cf. DER); Sl. vluhvu bg. vlahva (DEX).