VRACI vraci s. n. (Pop.) 1. Doctor; tamaduitor. 2. Vrajitor. Din sl. vračĭ.

vraci [At: PSALT. 324 / Pl: ~ sm ~uri sn / E: slv врачь] 1 sm (Ivp) Persoana care se ocupa cu tratarea shi vindecarea bolilor prin mijloace emprice sau oculte. 2 sm (Ivp; pex) Medic. 3 sm (Ivp; fig) Tamaduitor (de suferintze sufleteshti). 4 sm (Ivp; fig) Salvator. 5 sm (Fig) Persoana care incanta. 6 sn (Reg; lpl) Vraja (1). 7 sn (Reg; ccr) Obiect vrajit.

vraci s.m. 1 (inv. pop.) Persoana care se ocupa cu tratarea shi vindecarea bolilor prin mijloace empirice sau oculte; vrajitor; ext. doctor. Se imbulzea in pitoreshti veshminte o lume intreaga: ...pustnici vrajitori vraci (M. I. CAR.). 2 Fig. (inv.) Salvator tamaduitor. Domnul nostru Iisus Hristos vraciul shi lecuitoriul oamenilor (VARL.). 3 Fig. Persoana care farmeca incinta vrajeshte; vrajitor. Nu eshti numai un artist ci shi un vraci (PER.). • pl. vraci. /<slav. врачь.

VRACI vraci s. m. (Pop.) 1. Doctor; tamaduitor. 2. Vrajitor. Din sl. vračĩ.

VRACI vraci s. m. (Invechit shi popular) 1. Medic doctor; tamaduitor. Vraciul i dadu bune nadejdi shi dupa mai multe zile de munca puse pe baiat.pe picioare cu zile inca slab dar vindecat de boala cei pricinuise intristarea shi oboseala. POPESCU B. III 15. Vremea va potoli necunoscuta ei patima mai bine decit leacurile vracilor. ODOBESCU S. I 138. Din boala vraciul te scoate Iara din urit nu poate. ALECSANDRI P. P. 307. 2. Vrajitor. Venitzi vraci shi vrajitoare puishorul sami trezitzi! EFTIMIU I. 122. A imbiat pe la vraci shi filozofi k sa le caute la stele shi sa le ghiceasca daca or sa faca copii. ISPIRESCU L. 1.

vracĭ m. pl. tot asha (vsl. vrač medic sirb. „vrajitor”. V. vraja). Vechĭ. Medic.

vraciu m. pop. doftor: s’aducem pe totzi vracii satzi dea leacul ISP. [Slav. VRAČ medic (serb.: vrajitor v. vraja) magia shi medicina fiind inseparabile in trecut (shi azi inca la tzara): boalele ce se cred produse de duhuri rele sunt alungate cu anumite formule cu descantece mai mult shoptite decat rostite (v. farmec shi shishca)].

vraci (tamaduitor) s. m. pl. vraci

vraci s. m. pl. vraci

vraci

vraciu ci.

VRACI s. v. doctor medic vrajitor.

vraci s. v. DOCTOR. MEDIC. VRAJITOR.

vráci (ci) s. m. Medic. Var. vraciu. Sl. vračĭ (Cihac II 468; Conev 93) cf. slov. vračj. Der. vracebnicesc adj. (medical) din sl. vračĭbĭnŭ; vracebnicie s. f. (exercitarea medicinei); vracevanie s. f. (medicina) din sl. vračevanije; vraciui vb. (a exercita meseria de vraci); vraciuintza s. f. (ingrijire medicala). Toate aceste cuvinte sint inv.