dóctor sm [At: (a. 1665) IORGA S. D. V 88 / V: (inv) doht~ (pop) doft~ (reg) dopt~ dost~ / Pl: ~i / E: fr docteur lat doctor cf ger Doktor] 1 Persoana cu studii superioare care se ocupa cu vindecarea tratarea shi prevenirea bolilor umane shi animale Si: medic. 2 Inalt titlu shtiintziific acordat de o institutzie academica sau de invatzamant superior. 3 Persoana cu titlul de doctor (2). 4 (Is) ~ honoris causa Titlu onorific acordat unei mari personalitatzi in domeniul vietzii sociale politice culturale shtiintzifice. 5 (Is) ~ al bisericii Titlu acordat celor mai mari teologi shi apologetzi creshtini. 6 (Fam) Persoana foarte priceputa intrun domeniu Si: maestru. 7 (Zlg) Pescarel albastru (Alcedo atthis). 8 (Reg) Numele mai multor plante din familia liliacee (Aloe). modificata

DÓCTOR doctori s. m. 1. Persoana care poseda studii medicale superioare shi are dreptul de a trata bolnavii; medic. De ranitzi au grija doctorii. CAMILAR N. I 62. Itzi trebuie un doctor shi o ingrijire speciala. SADOVEANU P. M. 119. Nu tzineam de loc sa sporesc cu unul numarul intelectualilor ce abuzau de gentiletzea doctorului Nicu. M. I. CARAGIALE C. 131. Am dat femeii... un bilet pentru doctorul din tirg. IBRAILEANU A. 179. ◊ (Glumetz) Cind ai sajungi doctorul [mashinilor]... ai sa shtii sa umbli cu orice fel de mashini. PAS Z. I 307. 2. (De obicei urmat de determinari aratind felul studiilor) Cel mai inalt titlu academic acordat de catre o institutzie de invatzamint superior. Doctor in filozofie. Doctor in chimie. ▭ Ai putea mai la urma sa lashi prea bine pe domnul doctor sa plece singur in escursiunile sale shtiintzifice. HOGASH M. N. 101. ◊ (Familiar) Persoana priceputa iscusita specialista intro lucrare intrun domeniu de activitate. E doctor in meseria lui. Varianta: (1 popular) dóftor (STANCU D. 177 CAMIL PETRESCU T. II 135 CREANGA A. 15) s. m.

DÓCTOR s.m. 1. Titlu shtiintzific conferit in urma unui examen special shi a unei teze; posesor al unui asemenea titlu. ◊ Doctor honoris causa = titlu onorific acordat de institutziile de invatzamant superior unei personalitatzi de mare prestigiu fara sustzinerea unei disertatzii. 2. Persoana care are studii medicale superioare shi poseda dreptul de a practica medicina; medic. 3. (Fam.) Persoana foarte priceputa intrun anumit domeniu; maestru. [< lat. doctor cf. fr. docteur germ. Doktor].

DÓCTOR s. m. 1. titlu shtiintzific conferit doctoranzilor in urma sustzinerii examenelor shi a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu. ♦ ~ docent = titlu shtiintzific care se acorda doctorilor (1) care fac dovada unei activitatzi shtiintzifice indelungate shi valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de institutziile de invatzamant superior unei personalitatzi de mare prestigiu din tzara sau din strainatate pentru realizari deosebite in domeniul shtiintzei tehnicii shi culturii pentru servicii de mare insemnatate aduse patriei shi umanitatzii. 2. medic. 3. (fam.) persoana foarte priceputa intrun anumit domeniu; maestru. (< germ. Doktor lat. doctor fr. docteur)

DÓCTOR ~i m. 1) Persoana cu studii superioare de specialitate care profeseaza medicina; medic. 2) Grad shtiintzific superior. 3) Persoana care poseda titlul shtiintzific superior. ~ in istorie. ~ in filologie. 4) fam. Persoana care vadeshte cunoshtintze profunde intrun domeniu de activitate. /<lat. doctor fr. docteur

doctor m. 1. cel promovat la doctorat: doctor in litere shtiintze drept; 2. medic; 3. parinte al Bisericii catolice.

* dóctor shi (pop.) dóftor m. (rus. dóktor shi dóhtor germ. doktor d. lat. dóctor óris care vine d. docére a invatza a instrui. Corect rom. ar fi doctór k actór corectór). Cel ce poseda cel maĭ inalt grad universitar: doctor in teologie litere shtiintze medicina drept. Medic. Fem. eása pl. ese nevasta de doctor saŭ posesoare a acestuĭ titlu. Fam. shi oaĭe pl. tot asha.

dóftor sm vz doctor

dóptor sm vz doctor

dóstor sm vz doctor

feméiedóctor s. f. 1966 (med.) Doctoritza v. femeieprofesor (din femeie + doctor)

doftor m. numele popular al doctorului in medicina. [SHi dohtor: gr. mod. (cf. oftica = hectica)].

Polizu (Doctor G. A.) m. anatomist shi lexicograf roman (m. 1886).

dóftor V. doctor.

dóctor s. m. pl. dóctori; abr. dr.

dóctor s. m. pl. dóctori; abr. dr.

doctor. Abreviat: Dr.

DÓCTOR s. medic (inv.) vraci.

DOCTOR s. medic (inv.) vraci.

doctór (dóctori) s. m. 1. Titlu shtiintzific inalt; persoana care are acest titlu. 2. Medic. 3. (Arg.) Specialist. Var. dohtor (sec. XVII) doftor (vulg.). Lat. doctor (sec. XVII) shi inainte prin intermediul sl. dochtorŭ. Der. doctoral adj. (grav solemn); doctorand s. m. (persoana care ishi pregateshte lucrarea de doctorat); doctorat s. n. (stagiu de calificare shtiintzifica superioara); doctoreasa (var. doftoreasa) s. f. (sotzie de doctor; doctoritza); doctoresc adj. (de doctor medic); doctorie (var. doftorie) s. f. (medicament leac); doctoritza s. f. (femeie medic); doftoricesc adj. (inv. medic); doftoricale s. f. pl. (leacuri doctorii) din ngr. δοϰτοριϰά.

DOCTOR. Subst. Doctor doctorash (dim. peior.) medic vraci (pop.) esculap (fam.); medicastru (depr.); doctoritza doctoreasa (pop. shi fam.) doftoroaie (pop.) vracitza (inv. shi arh.) vrace (inv.). Medic specialist; medic primar medic secundar; medic legist; medic militar; medic curant; medic internist. Alopat; anestezist; balneolog; cardiolog; chirurg; dermatolog; ftiziolog; ginecolog; hematolog; homeopat; igienist; laringolog; mamosh; obstetrician; oftalmolog oculist; osteolog; otorinolaringolog orelist; oncolog; ortoped ortopedist; neurolog; psihiatru; radiolog; reumatolog; stomatolog dentist; toxicolog; urolog; virusolog. Personal medical. Corpul medicilor. Personal medical ajutator; agent sanitar felcer; felcera felceritza; subchirurg (ieshit din uz); asistent (medical); asistenta (medicala); laborant; laboranta; sora; sora de caritate; sorashefa; moasha; infirmier; infirmiera; farmacist; spitzer (pop.). Adj. De doctor medical doctoricesc (fam.) doftoricesc (pop.). Vb. A fi medic a practica medicina; a consulta a examina (un bolnav); a doctori (inv.) a doftori (pop.) a doftorici (pop. shi inv.) a ingriji un bolnav a trata a cura (rar) a curarisi (inv. shi fam.); a vindeca a lecui a insanatoshi a pune pe picioare a tamadui (pop.). A prescrie un tratament; a prescrie o retzeta. V. boala institutzii sanitare insanatoshire medicina sanatate tratament medical.

CURA TE IPSUM! v. MEDICE CURA TE IPSUM!

DR. PETRU GROZA v. SHtei.

MEDICE CURA TE IPSUM! (lat.) doctore vindecate pe tine! Dicton prin care se recomanda celor care dau sfaturi altora sa le urmeze ei inshishi mai intai.

doctor doctori s. m. 1. (friz.) meshter care lucreaza rapid. 2. persoana foarte priceputa intrun anumit domeniu.